BOOK.COM / Porno sau nu?

Poate fi pornografia i-mediata o forma subtila de literatura, gradul zero al scriiturii erotice? Conventia sexuala, denudata de incarcatura ei moral(izant)a traditionala, poate functiona, mecanic (tel quel ?) sau nu, in literatura? Un text scris la comanda pentru placerea unui client unic – si fara o finalitate editoriala explicita – este sau nu o carte? Cine a scris, de fapt, cartea/textul: Henry Miller sau Caresse Crosby, pseudonimul (obtinut, partial, prin casatorie) al lui Mary Phelps Jacob, inventatoarea sutienului modern? “Opus pistorum” sau “Sub acoperisurile Parisului”(cu confuzia de rigoare legata de filmul omonim, din 1930, al lui Rene Clair)? …O carte care, din start, ridica o asemenea avalansa de intrebari (deloc retorice!) trebuie sa fie fascinanta. Sau fascinant de perversa. Sau perversa la modul fascinant, ceva ce te trimite cu gandul la un Marchiz de Sade esuat intr-un Paris babilonian al tuturor promiscuitatilor. Dar un Sade dublat de un scriptor hamesit, gata sa se produca pe bani putini, ceva de genul doi dolari pagina – onorariul de inceput al lui Henry Miller pentru povestirile din aceasta carte, destinate, se pare, fie unui bogat petrolist din Oklahoma, fie – prin intermediul librarului Milton Luboviski – vedetelor de la Hollywood (Joseph Mankiewicz, Julian Johnson, Daniele Amfitheatrol, Billy Wilder, Frederick Hollander, Henry Blanke). Nu se stie exact daca Miller insusi a scris textul in intregime sau numai primele 100 de pagini, dupa care s-a sastisit si a renuntat, comisionand lucrarea prietenei Caresse (pe care a intalnit-o in Franta, prin 1933, si in al carei apartament new york-ez, de pe East 54th Street, a si locuit o vreme dupa 1940, anul intoarcerii de la Paris). Se stie ca autorul “Tropicul-ui Cancerului”(carte interzisa in Statele Unite pana in deceniul sapte al secolului trecut), avea probleme cronice cu dimensiunea financiara a existentei, pe care, adesea, o eluda, bazandu-se pe ajutorul amicelor si/sau iubitelor (Anais Nin fiind una dintre acestea). De aceea, nu apare deloc neverosimila acceptarea acestei comenzi mai putin obisnuite de a scrie pornografie pura (“mai putina poezie… fapte concrete”) pentru uzul unui cerc de consumatori elitisti. (Ca si cum, astazi, Sultanul din Brunei sau vreun magnat moscovit l-ar chema pe Sting pentru o reprezentatie privata!) Stiind ce erau dispuse sa faca femeile pentru Miller, la fel, nu apare deloc socanta ipoteza ca vreo admiratoare sa-i fi preluat din mers treaba. Mary Phelps Jacob (1891-1970), o vreme sotia lui Harry Crosby (editor si poet american interbelic, membru al Generatiei Pierdute), adica femeia novatoare care, revoltata de constrangerile corsetului, a brevetat brasiera, ar fi putut juca acest rol. Cunostea bine industria cartii, fiind chiar editoarea, la Black Sun Press, a unor nume precum William Faulkner, Ernest Hemingway sau Dorothy Parker. Il aprecia in mod special pe nonconformistul Henry Miller, autor care nu putea sa-si publice capodopera acuzata de obscenitate, nu avea nici un sfant, in schimb vroia sa intreprinda o lunga calatorie cu masina prin America. De ce nu s-ar fi jucat ea putin de-a ghost writer-ul genialului, charismaticului dar neintelesului autor? Dincolo de aceasta dilema a autorului (autorilor?), raman problemele strict literare pe care le suscita cartea. Nu vorbim, aici, de morala in sens strict, pentru ca morala artei nu are cum coincide intotdeauna (sau vreodata!) cu morala cotidiana, aplicabila unei societati date. Insa, totusi, cat de departe se poate intinde coarda susceptibilitatii publicului si a criticii, cand, din prima pagina, naratorul relateaza experienta suprarealista in compania unei fete de treisprezece ani (prematur nimfomana), a tatalui acesteia (participant activ la orgie) si a unei curve revoltate? Este scriitura pornografica de apetenta tabloida o forma de rafinament in sine tocmai prin negarea simultana a esteticului si a eticii? Sau poate ea aspira la acest statut daca este vazuta in conexiune cu ansamblul coplesitor al operei unui autor de talia si lipsa de complexe a lui Henry Miller?!? Ori daca este perceputa deopotriva ca o reactie violenta la adresa stereotipurilor unei societati burgheze incapabile sa-si asimileze propria decadenta si ca un preludiu al veritabilei revolutii sexuale? Interzis in propria tara, dar considerat de George Orwell – in vizionarul eseu “In interiorul balenei” (1940) – drept “complet negativist, neconstructiv, amoral, un biet Iona, pasiv acceptant al raului, un fel de Whitman plutind printre cadavre” insa “un scriitor extraordinar… singurul de valoare aparut intre autorii moderni de limba engleza”, Miller avea, evident, forta de creatie si de convingere, specifice unui Profet, chiar daca ale unui Profet al Sexului eliberat de orice constrangeri, prejudecati, inhibitii. Suprapusa de-a dreptul incestuos textelor sale, viata ii era un continuu manifest artistic, i-limitat de vreun canon. Cand, insa, textele se razvratesc impotriva tuturor, precum in aceasta carte, mecanica scriiturii erotice surclaseaza pana si mecanica actului erotic in sine. Un act erotic generalizant ca o sinecdoca a absolutului sexual, in care toata lumea copuleaza cu toata lumea, o lume oricum centrata in jurul unui organ sexual enorm, dilatat de pofta, intotdeauna nesatios – magnificul Jean Jeudi, zis si Pulliver. Acesta este, de fapt, personajul principal al actului erotic iterativ, declinat in toate pozitiile si contextele. Cartea este, practic, o antologie practica a fututului, cu toate variatiile – sfidand, adesea logica – pe care le poate presupune sau imagina, facand notiunea de perversiune desueta, de-a dreptul inutila. Pedofilie, sex in grup, urolagnie, sodomie, incest, viol, lesbianism, sado-masochism, fisting – lista poate continua, explorand toate orientarile sexuale. Cu toata aceasta diversitate, exista un loc comun, un veritabil axis mundi – sexul barbatului narator. Iata un adevarat cult al personalitatii falocratice, in care a penetra este verbul care pune in miscare, viril, nu rareori cu valente mistice, lumea! Violenta limbajului, cu exces de detalii naturalist-umorale, nu este nici ea deloc intamplatoare, avand rolul de a potenta dramatic desfasurarea de forte din alcovurile relativ jegoase prin care se perinda toata liga marilor obsedati sexuali.

… La finalul acestei carti pe care orice Inchizitie ar arde-o pe rug numai dupa ce va fi aprofundat cu asupra de masura fiecare dintre revoltatoarele ei sugestii, intrebarile legate de istoria literara (paternitatea textului, de pilda) sau cele generate de felurite angoase estetice (pana unde poate merge scriitura pornache?) devin, in sine, ridicole, chiar hilare. Poti discuta la infinit, dar la ce bun sa mai tragi concluzii acoperitoare?!? In momentul in care ai luat cartea in mana, ai devenit partasul autorului, nici un alibi nu te mai poate salva. Mantuirea de sex nu este posibila decat prin exorcizarea sexului, realizata prin inflationarea sa stilistica, semiotica si, la urma urmei, morala. Din acest mecanism infernal, ca printr-un deux ex machina catharctic, te vei regasi, la final, mai pur ca insasi zapezile de altadata, contrapuse – deloc retoric! – suvoaielor de sperma care pregatesc lumea pentru un nou Potop.