Când aud de cultură… (VII). Multiculturalism vs interculturalism/ de Alexandru Ciolan

Asociate în genere cu lumea americană (a se citi: din Statele Unite), multiculturalismul și interculturalismul sunt, de fapt, invenții, lexicale și conceptuale canadiene, născute la mijlocul secolului XX pentru a oferi un răspuns politic nevoii (și, mai ales, voinței) de a prezerva diversitatea culturală a federației, în cadrul căreia se vorbesc două limbi oficiale, engleza și franceza, și sunt recunoscute regional opt limbi ale populației indigene. Termenul multiculturalism a fost folosit pentru prima dată într-un raport din 1965 al Comisiei Canadiene pentru Bilingvism și Biculturalism, iar după 1970 a desemnat politica federală în domeniu. Interculturalismul a fost reacția Canadei francofone la multiculturalismul federal și este o noțiune reiterată și susținută consecvent de guvernele succesive din Quebec, chiar dacă nu a primit încă o definiție oficială. Mai bine să faci fără să spui decât să spui fără să faci…
Presa americană a început să vorbească despre multiculturalism la începutul anilor ’70, dar abia în anii ’80 termenul era larg răspândit și cunoscut, pentru ca spre începutul anilor ’90 să stârnească aprigi controverse asupra politicilor guvernamentale în materie de recunoaștere și promovare a culturilor de grup.

Dicționarele de limbă (și cele englezești, și cele franțuzești, și cele spaniole etc.) definesc multiculturalismul ca “prezență simultană a mai multor culturi într-o societate”. Acesta este însă doar primul palier semantic, cel descriptiv, care nu face decât să numească o stare de fapt. Pe al doilea palier, cel al limbajului specializat (juridic-politic), termenul desemnează o intenționalitate, ba chiar o prescripție: “promovarea culturilor minoritare (etnice, religioase), mai ales la nivel instituțional (școli, comunități locale, națiuni)”. Ideologia multiculturalistă și acțiunea practică în care ea se materializează vizează, de fapt, “discriminarea pozitivă” a minorităților pentru a le aduce la același nivel de recunoaștere și privilegii cu majoritatea (care se presupune că nu are nevoie de ajutor) și a asigura astfel un florilegiu de mentalități și sisteme de valori, fără un centru opresiv și asimilator. Dacă, la început, “discriminarea pozitivă” urmărită de multiculturalism viza minoritățile etnice, religioase și lingvistice (negri, latinoamericani, amerindieni), de pe urma ei au știut să profite și – sau mai ales – minoritățile artificiale (feministe, homosexuali). Ingineria multiculturalistă, care proclamă diferența drept identitate și ignoră liantul asemănării, nu poate conduce însă decât la atomizare, la o societate a ghetourilor, care nu mai funcționează pe principiul vaselor comunicante. La mijlocul lunii octombrie 2010, cancelarul Angela Merkel declara ritos că modelul de societate multiculturală a eșuat complet în Germania și îi îndemna pe imigranți să se străduiască mai mult să se integreze. S-a adeverit încă o dată legea lui Murphy, conform căreia “ceea ce începe bine se termină rău, iar ceea ce începe rău se termină și mai rău”.

Spre deosebire de autistul multiculturalism, interculturalismul pune accentul pe deschiderea, una spre cealaltă, a culturilor coexistente, în tentativa de a identifica trunchiul de valori comune, omogenizatoare, din care se poate ramifica diversitatea. Este un model bazat pe toleranță, dialog, respect pentru diversitate, dar care trasează deopotrivă limitele dincolo de care dreptul la diferență dispare, pentru că ar submina organicitatea comunitară.
Dacă multiculturalismul și interculturalismul desemnează ideologii și politici in actu, termenii multiculturalitate și interculturalitate se aplică, primul, coexistenței mai multor culturi, iar cel de al doilea, schimburilor dintre culturile coexistente.

Cât despre pluriculturalism, sinonim perfect cu multiculturalitatea și multiculturalismul, este folosit de obicei în asociere cu plurilingvism, care, prin contaminare, a determinat substituirea lui multi- cu pluri-. Ipoteza este întărită de constatarea că în vecinătatea lui multilingvism apare multiculturalism, nu pluriculturalism.
Cu multi- sau pluri- înainte, cu -ism sau -itate drept terminație, important este ca diversitatea culturilor să dăinuiască, pentru ca un al doilea Turn al Babilonului să nu se mai ridice și să nu mai fie necesară intervenția divină pentru a amesteca din nou limbile.

Exemplificări și datări pentru sensurile și cuvintele noi din acest articol veți găsi în ediția a treia a DCR (Dicționarul de Cuvinte Recente), aflat în pregătire la Editura Logos.

Cuvinte-cheie: misterele cuvintelor, multiculturalism, interculturalism, multiculturalitate, interculturalitate, pluriculturalism, , multilingvism, plurilingvism, Turnul Babilonului

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, București). Filolog (absolvent de spaniolă-română al Universității București). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducător la revista “Lumea” (1978-83), redactor la Editura Politică și ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor și administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducător și publicist. Zona de interes principală: lexicologia, lexicografia. Preferințe muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilică, Maria Lătărețu, Fărâmiță Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gătitul și conservele de casă. Dorințe: să aibă nepoți. Are un nepot.