când deschizi porțile cunoașterii/ de Ion Maria

când deschizi  cele cinci porți

ale cunoașterii mai întâi ajunge la tine

noaptea și apoi lumina zorilor de zi

te lași furat de amăgitoarea strălucire

a stelelor și de lucirile de cuțit ale lunii

pe ape

și uiți de tine și de iubirea din trecut

pentru multă vreme clipa ți se pare veșnică

și când te trezești din vis ai pierdut totul

și te-ai pierdut și pe tine

când deschizi cele cinci porți

ale cunoașterii te arunci în copilărie

ca un infanterist pe câmpul de luptă

treci de tranșee și de sârma ghimpată

și te trezești în țara nimănui

brăzdată de gloanțe și explozii

nu știi cum ai ajuns acolo

tu cel care abia ai ieșit din ou

și din mările primordiale

vezi în depărtare o lumină și știi

că este tunelul timpului prin care

trebuie să treci pentru a ajunge la

vârsta ta de acum

și din toate timpurile