CARTEA DE FILOSOFIE/ Paul Deussen și experiența indiană

Ceea ce il diferențiază insă pe Deussen de cei menționați este maniera dialogală și chiar colocvială in care a ințeles să-și facă expunerile. Cu alte cuvinte, este mai aproape spiritual de India decât ar putea fi un erudit care se supune limitărilor unui spațiu de studiu (Biblioteca sau Universitatea). Intr-un fel, aduce aminte de Eliade și de experiența indiană a acestuia. Bun prieten cu Friedrich Nietzsche, Deussen hotărește impreună cu acesta să studieze teologia la Universitatea din Bonn . Au abandonat insă amândoi studiile de teologie, indreptându-se spre filologia clasică – Nietzsche la Universitatea din Leipzig, iar Deussen la Universitatea din Berlin , incepând din 1867. La Berlin se va indrăgosti definitiv de Kant și Schopenhauer, prin hegelianismul lui Werder. In 1869 iși va susține doctoratul, la Marburg, cu o teză despre Sofistul lui Platon. Având acum un bagaj impresionant de studii in filologie clasică și filosofie, Deussen va șovăi destulă vreme intre limba sanscrită și filosofie, căutându-și materia primă a erudiției. In filosofia indiană le-a putut găsi pe amândouă. După o perioadă de un an petrecută in Rusia ca profesor particular, se va intoarce in 1881 la Berlin, unde iși va lua docentura cu o lucrare despre “Sistemul Vedantei”. Avea 36 de ani și promisiunea unei cariere universitare. Destinul ii va oferi constant incepând de acum incolo diferite oportunități pe care Paul Deussen le va lua drept misiuni ce trebuie indeplinite. Nu lasă nimic necercetat din ceea ce insemna interes de studiu. Sanscrita, filosofia vedantină, Upanishadele, doctrinele lui Kant și ale lui Schopenhauer, toate acestea se transformă nu atât in obiecte de cercetare, cât in trasee inițiatice. Deussen iși va defini propria concepție despre lume ca: “un ansamblu care unifică organic filosofia și creștinismul”. Iar această afirmație face inteligibilă intenția lui Deussen de a-l declara pe Schopenhauer drept “cel mai creștin dintre toți filosofii”. Dar nu e cazul să ne alarmăm, pentru că Deussen posedă această amprentă personală, a unui anumit fel de a șoca prin afirmații oximoronice. Tot el ajunge intr-un final la concluzia că toate religiile au același nucleu de credință, dar sunt sitematizate diferit. Iar această sistematizare, dogmatic, la nivel de doctrină, este singurul lucru care face diferența. Ștergerea diferențelor este contraindicată, afirmă Deussen, dar fiecare om este chemat ca, sub coordonatele religiei in care a fost inițiat, să evolueze spiritual, iar această evoluție nu se poate desfășura decât circumscrisă legăturii cu un Dumnezeu impersonal. Iată cum influența filosofiei indiene asupra gândirii lui Paul Deussen a fost capitală. Aparent, o singură idee rămâne statornică la el din tot ansamblul upanșadic: cea a depășirii concepției, specific creștine, a unui Dumnezeu personal. Dar această unică idee, de sorginte upanișadică și vedantină, cântărește foarte greu. Cel mai greu, de fapt, și este, in același timp, cea care dă seama de exemplaritatea lui Deussen. Creștinismul se mișcă in perimetrul relației omului cu un Dumnezeu văzut eminamente ca persoană, ori afirmația lui Deussen despre lipsa de temei spiritual a lui Dumnezeu ca persoană atinge de fapt insăși esența acestei religii. Este sigur de acum că numai in Upanișade va găsi Deussen suportul teoretic pentru un idealism al cunoașterii. Conform Upanișadelor, tot ceea ce există este “maya”, adică iluzie. Intelectul nostru construiește această iluzie pentru a ordona o realitate inexistentă dincolo de chiar această iluzie. Singura existență este Ființa situată deasupra devenirii, spațiului și timpului, determinărilor și manifestărilor. Aceste lucruri, chestionate de Paul Deussen ca elemente pentru o posibilă intemeiere a unei epistemologii religioase, sunt cele care, in aceeași ordine cu Schopenhauer, il vor influența cel mai mult pe savantul german. Autor a 11 cărți de istorie a filosofiei, exegeză filologică, biografii și corespondență, Paul Deussen a găsit răgazul necesar pentru a se putea ocupa admirabil de editarea completă a operei lui Arthur Schopenhauer, pe lângă faptul că a fost membru fondator al Societății Schopenhauer. O instituție de prestigiu, care iși continuă și astăzi funcționarea.

Mario Barangea este nascut in Bucuresti. Licenta in filosofie – 2007 si Master in filosofie – 2008, la Universitatea din Bucuresti. Actualmente este doctorand in filosofie in cadrul aceleiasi universitati. Absolvent al cursurilor de diplomatie europeana ale Scolii Diplomatice din Madrid.