Casa prințesei Cleopatra Trubețkoi

Revin asupra unui personaj care mă fascinează: prințesa Cleopatra Trubețkoi. Prima dată i-am intâlnit numele in legătură cu vânzarea moșiei sale de la Băicoi către comunitatea de limbă germană din București, mai exact către Societatea Liedertafel, inființată de tapițerul Friedrich Bossel pe la mijlocul secolului al XIX-lea (detaliile le rezerv unui articol dedicat exclusiv acestei societăți). A trecut mai bine de un sfert de veac de atunci, interval in care am reintâlnit destul de frecvent numele prințesei, fapt ce mi-a permis intocmirea unui dosar voluminos de compilații din diverși iubitori ai trecutului Capitalei, din amintirile unor personalități care i-au frecventat salonul parizian din casa de pe Podul Mogoșoaiei și din presă. Cândva, poate, ii voi dedica o micromonografie. Cauza acestei reveniri este o fotografie de mici dimensiuni ce reprezintă casa amintită. Fotografia nu excelează in claritate, insă datează din anii interbelici și – sunt convins – este “opera” unui amator. Clădirea imortalizată, existentă și astăzi, are un aspect nobil, dar bătrânicios, etalând un stil neoclasic de factură occidentală, probabil franceză. Iarăși probabil, a aparținut inițial boierului Manolache Faca, fiind vândută prin 1840, când, la indemnul lui Alexandru D. Ghica, prințesa a părăsit Parisul și s-a stabilit in București. A locuit in ea până la moarte, adică până in anul 1876 (tot atunci a murit și Faca). Ulterior, casa a fost vândută unui craiovean bogat pe nume Nenciu, refugiat cândva din Macedonia disputată de greci, bulgari, sârbi și otomani. O cumpărase pentru fiica lui, Nyka. Mai mult, a pus să fie zidită inițiala “N” pe fronton, ca și cum ar fi voit să șteargă istoria ilustră a casei, nărav pur românesc. Pe la mijlocul veacului trecut casa a servit ca sediu al Asistenței și Ocrotirilor Sociale, apoi cămin pentru studente, iar in prezent adăpostește Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectologice al Academiei Române.

EMANUEL BADESCU (n. 25 august 1952) este bibliotecar in cadrul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane. Licentiat in istorie la Universitatea Bucuresti, a colaborat cu peste 1.000 articole la revistele “Formula AS”, “Lumea Magazin”, “Magazin Istoric” si la “Ziarul de Duminica”. A publicat 1 Decembrie 1918 Alba Iulia – București si Imnurile nationale la romani. Este și coautor al volumelor Scurtă istorie a regalității in România, Nicolae Ionescu. Bucureștii de altădată, De la Vatican la Ierusalim, Conspirația securității, Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I (volum premiat de Uniunea Scriitorilor).