Cavaleriști și bucureșteni/ de Ziarul de duminică

Maria Georgescu

Cavaleriști români la Saumur

Editura Militară

Cuvânt-înainte de locotentent-colonel Christophe Midan, atașat militar pe lângă Ambasada Franței din România. Cooperarea franco-română, ce cunoaște în prezent o revigorare remarca­bilă prin voința comună a ambelor țări dar, din păcate, și ca urmare a tensiunilor internaționale, este o realitate vie aproape bicentenară. Într-adevăr, cel puțin până în 1940, este de remarcat continuitatea reală a schimburilor bilaterale începute în epoca regulamentelor organice, a căror paternitate rusă ascunde de fapt un bogat substrat francez. Dacă misiunile militare conduse de Lamy sau Berthelot au reținut cu te­mei atenția unui număr mare de autori, nu trebuie omis faptul că ele integrează, aprofundează și continuă o influență mai profundă, de lungă durată: aceasta este rezultatul schimburilor doctrinale și al prezenței militarilor la studii în țara parte­neră. Urmând linia directoare a lucrării de față, voi schița o prezentare succintă a influenței franceze asupra armatei române, fără a aborda influențele reciproce, și voi restrânge intervenția mea doar la perioada 1830-1940.

Volumul are la final un capitol V, Destine, extraordinar documentat și ca valoare. O sută de pagini de informații detaliate, inlcusiv fotografii, despre comandanți de prestigiu, instructori de elită și călăreți de legendă, ofițeri de stat-major, adjutanți domnești/regali și cariere irosite.

Nicolae Vătămanu

Catastih de bucureștean

Editura Vremea

Din seria volumelor din colecția Planeta București, care îndeamnă la o plimbare pe străzile Capitalei, pentru a descoperi locuri de mult uitate. Un catastih în care Nicolae Vătămanu a adunat nenumărate amănunte pitorești, folositoare și plăcute inimii oricărui bucureștean, de baștină sau de adopție: despre case care au fost și case care au mai rămas, despre oameni care au trăit în București și care au fost uitați sau oameni a căror amintire a dăinuit până în zilele noastre, despre întâmplări vesele și triste, care au lăsat urme în istoria orașului sau care s‑au pierdut în negura timpului. Toate formând o zestre de amintiri care împlinesc figura adevăratului bucureștean de ieri și chiar de astăzi. Căci ce altceva este un om decât înmănuncherea tuturor amintirilor și faptelor, decât felul de a privi viața moștenit de la strămoși?

Un mare iubitor al Bucureștilor. Un cercetător atent care s-a aplecat cu dragoste asupra documentelor și care ne povestește cu farmec despre orașul pe care îl iubim cu toții. Nicolae Vătămanu s-a născut la 29 noiembrie 1897. A murit în București, într-un bloc prăbușit la cutremurul din 1977. A fost un doctor cunoscut. A scris numeroase și valoroase cărți despre istoria universală a medicinii. A făcut mii de fotografii în București, a scris cărți despre orașul lui. Fotografiile s-au pierdut la cutremur. Au rămas volumele cu povestiri despre lumea, locurile și obiceiurile de altădată din București.