Am văzut cum arată Ateneul arhiplin când prețul celui mai ieftin bilet este de 150 de lei. Știam că Sarah Chang poate cânta perfect live. Dar și Alexandru Tomescu poate.
Atunci de celumea se extaziază fără nici un fel de
rezerve in fața unor abordări oricât de pasional-ceaikovskiene ale
muzicii lui Brahms, de exemplu, doar pentru că a fost atras de un
nume și de un mesaj de marketing de tipul Cruciada Culturii? Sau
poate agreează muzica clasică acompaniată de temperamentale zgomote
ale tocurilor pe parchetul scenei? Cel mai probabil, consideră că,
dacă a dat atât de mulți bani pe bilete, e obligatoriu să-i
placă.
Avem in programul de sală un enunț de tipul “Cruciada Culturii
este ideea unei mișcări de reacție. Reacție la prostul gust. La
superficial. La vulgaritate. La mimetism. La submediocru. La
subcultură.”
OK. Dar o parte dintre chestiunile la care se presupunea că
reacționam dacă ne aflam printre cei din Sala Ateneului in acea
seară, printre care ideea de superficial și de mimetism, le putem
discuta indelung in relație cu producția Sarah Chang de la
București.
Pe de altă parte, această luptă pentru frumos și acest efort
de contracarare a expansiunii urâtului presupune in mod obligatoriu
capacitatea financiară a participanților de a investi cel puțin
jumătate din salariul lunar minim pe economie pentru a asculta
impreună cu prietena sau prietenul un concert de o oră și jumătate?
Probabil că da, deși sunt convinsă că putem identifica multe alte
soluții, mai puțin restrictive in privința accesibilității.
Am asistat (și voi mai asista, cu siguranță) la concerte in
care vedetele nu erau Sarah Chang și Andrew von Oeyen, ci Alexandru
Tomescu și Horia Mihail. Cauza era practic aceeași, sala era
aproape la fel de plină, doar că cei doi erau români care locuiesc
in România, iar efortul lor fusese mult mai mare, ei ducând acel
tip de concert in multe orașe ale țării in care oamenii chiar nu au
acces la cultura vie. Ei nu au avut cutezanța să-și autointituleze
turneul “cruciadă”, deși anul trecut s-au asociat chiar și unei
cauze umanitare, nu numai uneia culturale. Și mai ales nu au impus
tarife atât de greu accesibile, așa cum (românii, in general) nu au
parte nici de onorarii comparabile cu ale vedetei americane
supermediatizate, cu rochie din beteală. In loc să-și pună problema
că “Frumosul șlefuiește elitele, iar elitele șlefuiesc poporul”,
Alexandru Tomescu și Horia Mihail au incercat drumul mai scurt, in
sensul “șlefuirii” directe a publicului, incercând tocmai să se
apropie de public, nu să-l privească de sus, renunțând chiar la
smoking in favoarea tricourilor.
Revenind la cauza sub egida căreia a fost organizat recitalul
Sarah Chang de la București, ea s-a dovedit eficientă ca instrument
de marketing și de recuperat banii investiți. Insă evenimentul a
rămas unul “de salon”, in bună parte pentru oameni care doresc să
fie văzuți la astfel de intâmplări culturale, neavând nici un fel
de impact in afara zidurilor Ateneului. Cât despre elitele care au
plecat de la acest concert cu gândul de a-și revărsa preaplinul
estetic asupra celor din jur, permiteți-mi să păstrez o oarecare
rezervă.
Celor care au fost la acest concert, poate și organizatorilor,
le sugerez să-și cumpere bilet (nu să accepte o invitație) la
concertul din București al Turneului Stradivarius din această
primăvară, care va avea loc in 25 mai la Sala Radio (chiar dacă e
puțin probabil ca prețurile să fie comparabile) și să incerce să se
gândească la definiția cuvântului “cruciadă” și la asocierea
expresiei “cruciada culturii” cu realitatea. Iar aceasta este doar
o idee…
OLTEA SERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969)
este muzicolog si critic muzical, actualmente redactorul-sef al
postului public Radio Romania Cultural, dupa ce a condus timp de 7
ani postul particular Radio Romantic. Semneaza in
continuare rubrici saptamanale in Ziarul de Duminica si
Adevarul literar. Activitatea ei publicistic”
cuprinde peste 2.000 de articole aparute in presa scrisa,
majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni si programe de radio
si numeroase emisiuni si aparitii TV. Este semnatara
traducerii si a articolelor privind compozitorii romani pentru
Larousse – Dictionar de mari muzicieni, si responsabila cu
sectiunea muzical” a Dictionarului enciclopedic. Este membra
a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.
A fost distinsa cu mai multe premii, printre care Premiul
pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului National
al Audiovizualului in 2002 si Premiul pentru Publicistica al
Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2006.