Cum e cu putință sinuciderea?

Actul de a te sinucide este profund egoist și plasat exact la polul opus sacrificului care a întemeiat creștinismul. Una este să te dăruiești total celorlalți, alta este să-ți iei viața printr-un gest necugetat, lăsând în urma ta atâția care să sufere, din motive de-a dreptul minore. Motive care ilustrează, dincolo de grave probleme de autocunoaștere & autocontrol, un înfiorător egoism: “Nu mă mai simt frumoasă”, scria Mădălina Manole într-un ultim mesaj. Fiind vorba și despre existența unui copil de doar un an și ceva, e fără doar și poate un caz patologic.

Și totuși, de ce a fost un serviciu religios controversat la înhumarea Mădălinei Manole? Emit două răspunsuri care funcționează concomitent: (a) pentru că lumea are alte așteptări, iar Biserica încă nu este capabilă să facă față, mediatic vorbind, situației; (b) pentru că am uitat să fim oameni – adică în loc să fim îndurerați și să luăm măsuri inteligente, inclusiv la nivel mediatic, ca să diminuăm măcar apariția imitatorilor Mădălinei Manole (din păcate, aceștia au și apărut), facem pe dos. Și ne încurcăm în amănunte aproape hilare.
Asta-mi aduce aminte de o mică istorie spusă – blasfemie! – de Buddha. Un om aflat pe câmpul de luptă și este rănit, aproape mortal, de o săgeată. În loc să-și dea silința să scoată săgeata care, altfel, indubitabil, i-ar fi pricinuit moartea, omul a început să se întrebe: da’ cel care a tras săgeata oare cum se chema? era pedestru sau călăreț? avea familie? avea soacră?
Materialul integral pe această temă incendiară îl puteți citi în numărul de vineri al Ziarului de Duminică. Specialistul nostru în domeniu, Marius Vasileanu, are o licenta in filosofie si un master in antropologia spatiului sacru. Este doctorand al Universitatii Bucuresti cu o tema in care continua studiile de antropologie a religiei. A fost profesor de istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar.