Cum s-a transformat Țepeș în Dracula

Istoria noastră a oferit material pentru cel mai vehiculat mit cultural din epoca modernă, cel al lui Dracula, configurat de romanul lui Bram Stoker, amplificat de cinematografie și transformat astăzi într-un boom editorial. Va urma, poate, nașterea vampirologiei ca nouă știință (ori există deja?). Vampirul a ajuns “bun de consum” supervandabil, prototipul lui, Dracula, se află la distanță astronomică de personalitatea voievodului Vlad Țepeș.

Dracula bântuie imaginația lumii de un secol, dar critica nouă interpretează vampirul mai curând ca proiecția spaimelor pe care le resimte omul occidental față de străinul venit din marginea civilizației europene, capabil nu doar să se adapteze rapid, ci să o amenințe. Vlad Țepeș persistă în conștiința românilor ca domn sever, temut de Imperiul Otoman și trădat succesiv de toți ai săi: boierii țării și propriul frate, vecinii (aliați și rude) – Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și Matei Corvin.
Un roman recent produce marea surpriză de a pune în relație arhetipul vampirului cu figura istorică reală, autoarea este Elizabeth Kostova, o scriitoare de origine americană (dar numele indică rădăcini bulgărești), născută în 1964, care a trăit mult timp în Europa. Romanul (“The Historian”, 2005) a apărut la noi în 2006, cu titlul “Colecționarul de istorie”: o ficțiune istorică solidă, cu documentare serioasă și cu implicare afectivă, căci îl dedică tatălui, “de la care am auzit pentru prima oară aceste povești”.

Ca thriller istoric, cartea aduce surpriza lui Vlad Țepeș ca personaj, domnitorul care alege o cale blestemată ca să dobândească nemurirea. Elementele domniei sângeroase, episoade legate de mănăstirea de la Snagov și misterul mormântului, cetatea de la Poienari văzută drept castelul lui Dracula sunt date ale istoriei noastre, folosite ca să reinventeze arhetipul vampirului.
Romanul are forma unei confesiuni pe care și-o asumă eroina cărții: ea relatează marea aventură a adolescenței, ce pornește de la o carte cu foi albe și cu un dragon desenat la mijloc, cu inscripția “Drakulya” însoțită de o serie de scrisori care atestă că Dracula cel faimos trăiește. Tatăl îi destăinuie întâmplări petrecute în tinerețea lui, când se trezește prins într-o căutare a mormântului necunoscut al lui Țepeș, alături de alți universitari și specialiști în istoria medievală, care au primit același semn – cartea cu dragon.
Confesiunea eroinei inserează mărturiile tatălui despre întâlnirea cu Helen, și ea pasionată de istorie, despre dispariția mentorului său, profesorul Rossi, despre aventura în care cei doi tineri pornesc ca să-l găsească. Acțiunea se desfășoară pe două planuri, urmărind alternativ două cupluri: în prezent, fata de 16 ani călătorește de la Amsterdam la Paris și de acolo la o mănăstire din Pirinei, cu însoțitorul ei englez, după ce i-a dispărut tatăl; în anii Războiului Rece, părinții ei, pe atunci tineri istorici, călătoresc din America la Istanbul, la Budapesta și apoi în Bulgaria, înapoi la Istanbul și Boston.
Tuspatru ajung să citească scrisori și diferite documente din care se conturează povestea profesorului Rossi, care a călătorit în anii 30 din Anglia în Grecia, apoi în România, în căutarea aceluiași Drakulya și reconstituie taina îngropării lui Țepeș și a transformării lui în vampir. Elizabeth Kostova îl readuce pe Dracula în spațiul balcanic originar, insistă pe tradițiile secrete ale fiecărei țări, consemnate sau imaginate (dansul pe jăratic, cu icoane, într-un sat bulgăresc, întâlnirea legionarilor aproape de Cetatea Poenari, garda imperială a sultanului veche de 500 de ani).
Se îmbină astfel thrillerul istoric cu un roman politic despre înghețul Estului, bazate pe temelia unui roman fantastic. Cititorul străin are surpriza unei coborâri spectaculoase în straturile istoriei balcanice, recente sau îndepărtate, iar cel autohton, șansa de a constata legăturile subterane între țările și popoarele acestui spațiu, care formează prima împărăție a lui Dracula. De aici începe expansiunea spre vest…

Elizabeth Kostova, Colecționarul de istorie, traducere din limba engleză de Adriana Bădescu, Editura Rao, 720 pag.

ELISABETA LĂSCONI, eseist și critic literar. Absolventă a filologiei bucureștene (1980), doctorat susținut în 1998 cu o teză despre Sorin Titel, publicată în două cărți (“Oglinda lucioasă, oglinda aburită”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul bănățean”, Ed. Univers, 2000).
Colaborări la revistele Adevărul literar și artistic, Caiete Critice, Cultura, România literară, Viața Românească.