Dans le Jardin du Luxembourg/ de Doina Horodniceanu

În parcul pustiu acum,

fotograful nu se va mai

întoarce

până la primăvară.

Vântul își taie drum prin alei,

învăluind trecătorii

în spirale de frunze moarte.

Începe să plouă mărunt.

Printre limburi și mătasea broaștei

Pe fundul fântânii

tremură un nume: Veronica.

Cerul încărcat de nori se reflectă în apa putredă.

Cu șosete căzute,

trei copii

aleargă printre copaci

brațele lor fâlfâie lungi

în ritmul buzelor ce se deschid și se închid

strigând: “Dodo, Dodo”

Frunze se desprind din copaci

cu un semn de adio

jumătate ștrengar, jumătate nostalgic

Pe o bancă stă scrijelit

“Catifea ’99”

și chipul se întoarce!

Doina Horodniceanu, Secvențe, Editura Semne, 2004