De ce ar trebui agravate sancțiunile pentru abuzul de piață pe bursa de valori

Este unanim recunoscut faptul că există o relație direct proporțională între gradul de protecție a investitorilor pe o anumită piață de capital și nivelul de dezvoltare al acesteia, incluzând în acest concept lichiditatea pieței, volumul zilnic al tranzacțiilor, capitalizările bursiere ale companiilor listate.

Pentru o piață de capital cel mai prost lucru ce i se poate întâmpla este să i se creeze reputația că este ușor manipulabilă și că persoanele care controlează sau administrează societățile listate tranzacționează masiv în baza unor informații privilegiate.

Investitorii nu vor aloca sume de bani pentru o piață și lichiditatea acesteia va avea de suferit în mod dramatic dacă percepția generală asupra respectivei piețe va fi în sensul că funcționarea ei este influențată de operațiunile netransparente, chiar ilicite ale anumitor entități și persoane.
Tentative de manipulare a piețelor financiare sau de utilizare abuzivă a unor informații confidențiale vor exista întotdeauna pe orice tip de piețe, indiferent de mărimea și importanța lor. Relevant este cât de eficient este efortul autorităților de descurajare a acestor încercări.

Două sunt cauzele majore care afectează încrederea investitorilor în capacitatea autorităților de a reacționa eficient și prompt la tentativele de abuz de piață.
În primul rând, este vorba de o legislație insuficientă, de absența unor norme legale eficiente care să descrie toate sau cel puțin o parte considerabilă din situațiile de abuz de piață și care să stabilească sancțiuni pentru toate aceste încălcări ale dispozițiilor legale. O lacună esențială din această perspectivă o reprezintă insuficiența sancțiunilor, atât din punct de vedere al cuantumului, cât și din cel al diversificării lor în funcție de varietatea situațiilor de fapt care pot reprezenta conduite ilicite incriminate de regimul juridic al abuzului de piață. Din păcate, în lipsa unor norme adecvate în legislație, care să acopere o arie cât mai largă de fapte cu caracter ilicit, anumite conduite ale unor participanți la piață, care sunt de natură a induce în eroare pe ceilalți participanți, nu pot fi sancționate. Spre exemplu, nu ar trebui să existe dubii cu privire la definiția front running-ului și la caracterul ilicit al acestui comportament care conduce la crearea de prejudicii investitorului de către propriul său broker. Ar fi necesar ca legea organică, dar și reglementările CNVM să conțină descrieri cât mai complete a faptelor ce pot fi înscrise în sfera abuzului de piață, în special ca manipulări ale piețelor de capital.

În momentul de față numai trei metode de manipulare a pieței de capital sunt enunțate în legislația primară, care redă cu fidelitate textul Directivei abuzului de piață adoptat de Parlamentul European: corneringul – asigurarea unei poziții dominante asupra cererii sau ofertei (un procedeu utilizat în trecut, dar dificil de pus în aplicare în prezent), marcarea la închidere (marking the close) – efectuarea de tranzacții la închiderea pieței în scopul inducerii în eroare a investitorilor și scalpingul – exprimarea unei opinii cu privire la un instrument financiar profitându-se de impactul produs de respectiva opinie și fără anunțarea conflictului de interese. Absența unei descrieri a metodei manipulative într-o lege adoptată de organul legiuitor aduce în discuție, din perspectiva dreptului penal aplicabil abuzului de piață, principiul legalității incriminării, întrucât faptele care sunt considerate drept infracțiuni nu pot fi stabilite decât prin lege organică, potrivit Constituției României.

Cristian Duțescu este partener al casei de avocatură Duțescu & Asociații