Dicționar universal al spionilor (XIV). O „amazoană” a spionajului

T TESTER, Artur (1895-1944), actor, autor german, agent dublu pentru Germania și aliați în România în timpul celui de-al doilea război mondial. Recrutat de serviciile de informații germane, T. se stabilește în Anglia, unde desfășoară o intensă activitate pronazistă. În iunie 1940, vine la București și își continuă propaganda antiengleză. Primește sarcina de a organiza serviciul de informații al partidului nazist din România. Pune la dispoziția Ambasadei Germaniei informații din domeniul minorității germane. De la un moment dat, T. este pus sub observație de serviciul de informații german, fiind suspectat de relații cu serviciile engleze și americane. De altfel, el a fost implicat în racolarea agentului “dr. Ecko” (Constantin Bursan) și stabilirea legăturilor acestuia cu rezidența engleză de spionaj pentru România de la Istanbul. După 23 august 1944, încercând să se refugieze din România, T. este împușcat mortal. În opinia unor autori (Jaques de Launay), T. ar fi fost “unul dintre marii spioni ai secolului nostru”. TOMA, Ana (Grossman) (1912-1991), agentă pentru URSS (NKVD) în România în timpul războiului rece. Membră a Partidului Comunist din România din ilegalitate, T. a îndeplinit funcții de răspundere în nomenclatură (secretară a ministrului de Externe Ana Pauker, ministru adjunct al Comerțului). După ce a divorțat de jurnalistul Sorin Toma, a devenit soția generalului Pantiușa Bodnarenco, alias Gheorghe Pintilie, care a condus Direcția Generală a Securității Poporului. Potrivit investigațiilor istoricilor, T. a fost o versată agentă a Direcției de Informații Externe a NKVD, fiind considerată o figură tipică pentru rolul rezervat femeilor de spionajul sovietic, supranumite, în cercurile activiștilor de partid, “amazoane”. În timpul epurărilor din iunie 1952, Gheorghe Gheorghiu-Dej a apărat-o personal pe “tovarășa Anuța” contra diverselor atacuri, iar Iosif Chișinevschi a afirmat răspicat că “partidul are încredere în tovarășa Anuța, care a adus servicii importante conducerii”. TOMLINSON, Richard (1963-), agent al MI6 în Iran, Balcani.Născut în Noua Zeelandă, după studii de matematică la Cambridge, este angajat de MI6, activând în fosta Iugoslavie și Iran, unde reușește să penetreze serviciul de informații al acestei țări (SAVAMA). În 1995, T. este îndepărtat din MI6. Contestă această hotărâre și intenționează să publice o carte despre activitățile MI6. Pune la dispoziția presei o serie de date secrete, astfel încât este condamnat, în 1997, pentru violarea legii privitoare la secretele de stat. În 1991, se intenționează publicarea volumului său The Big Breach la Moscova, dar MI6 obține interzicerea sa. În 2008, T. depune mărturie în cadrul investigațiilor privind moartea prințesei Diana și a lui Dodi al Fayed , afirmând că aceștia erau monitorizați de serviciul de informații britanic. TREPPER, Leopold (Adam Mikler, Jean Gilbert) (1904-1982),(“Marele șef”), organizator al rețelei “Orchestra Roșie” pentru URSS în timpul perioadei interbelice și a celui de-al doilearăzboi mondial.T. s-a născut într-o familie evreiască din Polonia, care a emigrat la Viena. După Revoluția din 1917, T. revine în Polonia și se înrolează în partidul comunist. Este arestat după ce organizează mișcări greviste. În 1924, se mută în Palestina și face parte din mișcarea “Hashomer Hatzair” care lupta împotriva trupelor britanice. Este identificat ca agent comunist și expulzat în 1929. Trece în Franța, unde activează în mișcarea politică ilegală “Rabcors“, până ce aceasta este dezorganizată de serviciul de informații, în 1932. Se stabilește la Moscova, devenind agent GRU. În 1938, T. este trimis să organizeze o rețea de spionaj cu centrul în Belgia, care va fi numită de germani “Orchestra Roșie” (“Die Rote Kapelle”), datorită faptului că va reuși “să emită” (transmită) numeroase informații privind mai ales pregătirile de război împotriva URSS. Atunci când rețeaua este demascată de Gestapo, T. se refugiază în Franța, unde încearcă să organizeze o altă rețea, dar este arestat în noiembrie 1942. Mai târziu, GRU va considera că Gestapoul l-a transformat pe T. în agent dublu. În 1943, T. evadează și se integrează mișcării de rezistență din Franța. După eliberarea Franței, este adus la Moscova, deținut în închisoarea Liubianka și interogat dur de chiar șeful NKVD, Viktor Abakumov, dar, din motive care au rămas necunoscute, reușește să scape de execuție. T. este deținut până în 1955, după care se stabilește în Polonia, devenind șef al organizației “Jewish Cultural Society“. După Războiul de șase zile, considerând că, în Polonia, se intensifica antisemitismul, T. emigrează în Israel. În 1975, își publică autobiografia, The Great Game, în care scrie: “Sper ca oamenii să înțeleagă lecția vieții mele în calitate de comunist și revoluționar”. Este înmormântat cu onoruri în Israel. TREHOLT, Arne (1942-), diplomat norvegian, spion pentru URSS (KGB) și Irak în timpul războiului rece. În perioada 1979-1982, T. a îndeplinit funcții de răspundere în calitate de consilier diplomatic în cadrul delegației Norvegiei pe lângă ONU și în conducerea Ministerului de Externe. Alertate de informații privind existența unui agent infiltrat, serviciile secrete din Norvegia au desfășurat cercetări pentru găsirea acestuia. În 1984, T. este identificat ca agent KGB și ținut sub supraveghere. Totuși, pentru că se naște suspiciunea că T. intenționa să fugă în URSS, este arestat pe aeroportul din Oslo, în momentul în care se pregătea să ia cursa spre Paris. Judecat, T. este condamnat la 20 de ani de închisoare (maximum de pedeapsă prevăzut de legislația norvegiană), sub acuzarea de înaltă trădare, dovedindu-se că el spionase pentru URSS (în perioada 1974–1983) și Irak (1981–1983 ). Chiar în timpul judecării, T. face o tentativă de evadare. Potrivit declarației ministrului Apărării al Norvegiei, T. “cauzase prejudicii ireparabile sistemului de securitate” al țării sale. S-a stabilit că informațiile puse la dispoziție de el spionajului sovietic se refereau la Comunitatea Europeană și la NATO. T. a negat acuzațiile, deși a admis că transmisese informații în schimbul unor sume de bani. În 1992, T. este eliberat și emigrează în Rusia, unde devine un prosper om de afaceri. În 2004, își publică memoriile sub titlul Boundary lines. TROFIMOFF, George (1928-), militar american, spion pentru URSS (KGB) și Federația Rusă (SVR). T. a fost militarul american cu gradul cel mai înalt care a fost condamnat, în 2001, pentru spionaj. Născut în Germania, într-o familie de emigranți ruși, T. primește cetățenia americană. Intră în armată în 1948 și activează până în 1987, cu grad de colonel. În 1969, este recrutat ca agent pentru KGB de către Igor Vladimirovich Susemihl, preot al bisericii ortodoxe. Până în 1994, T. face parte, ca angajat civil, din serviciul de informații militare al SUA în RF Germania, având acces la documente dintre cele mai secrete privind activitatea NATO, pe care le fotografiază și le transmite lui Susemihl și altor ofițeri KGB cu care se întâlnește în Austria. În 2000, T. este arestat și condamnat pentru spionaj în favoarea KGB și SVR la 25 ani închisoare. În timpul instrucției, s-a stabilit că T. primise importante sume de bani și fusese decorat cu ordine sovietice. În timpul judecării, T. a declarat că a acționat ca un “patriot”. ȚVETKOV, Vladimir, preot ortodox în Finlanda, agent KGB în timpul războiului rece.T. a fost cea mai importantă “sursă” KGB în Finlanda. Între altele, a reușit racolarea pentru URSS a cuplului de spioni Veikko și Sirkka Pöllänen. Arestarea sa, în 1971, a produs un adevărat scandal, însuși președintele Kekkonen ((1956-1982) recunoscând că KGB are, în Finlanda, “posibilități nelimitate de a obține și manevra documente oficiale”. U ULISE, personaj din Iliada. În “Cântecul X” al epopeii lui Homer sunt descrise trimiterea de spioni în tabăra dușmană, dar și unele acțiuni de diversiune, dezinformare desfășurate de ahei. Pentru a contracara acțiunea lui Palamedes, care dorea întreruperea războiului, Ulise răspândește zvonul că acesta a fost cumpărat de Priam, regele Troiei, ticluind o scrisoare din partea celui pe care dorea să îl compromită. Mai mult, îi strecoară un săculeț de bani, pentru a sugera că Palamedes fusese cumpărat de inamici. ULLMANN, André (1912–1970) (“Louli”), jurnalist, agent de influențare pentru URSS și Polonia în timpul războiului rece.În timpul celui de al doilea război mondial, U. face parte din Rezistența franceză. Este deportat în lagărul de la Mauthausen, unde, de asemenea, organizează Rezistența între deținuți. După război, desfășoară activitate jurnalistică la importante publicații. În 1946, aderă, în secret, la Partidul Comunist Francez. În același an, U. este recrutat de NKVD, iar, în 1948, de serviciul de spionaj polonez. În calitate de jurnalist, acționează ca agent de influențare în publicația sponsorizată de Partidul Comunist “Les Lettres françaises“. Între altele, încearcă să compromită o serie de autori care criticau regimul din URSS. Este demascat prin documente provenind din “Arhiva Mitrohin”. Volum în curs de apariție la Editura Meronia. În imagini: 1. Arne Treholt; 2. Richard Tomlinson