Doctorul de aerobiciclete personalizate/ de Stelian Țurlea

George Arion

Necuratul din Colga Crime Scene Publishing Ediția a doua. “Un roman exemplar din punct de vedere stilistic, cu miez și miză, cu o întreagă societate românească așa cum arată ea de douăzeci de ani încoace, influențată de cele întâmplate la 11 septembrie 2001 în America. Avem apoi proză actuală, crunt de adevărată în observațiile pe care le aduce. Și de data asta George Arion se întrece pe sine. Păcat că multe din jocurile sale lingvistice sunt intraductibile, văduvind astfel o lume întreagă de-o lectură incitantă și câtuși de puțin previzibilă.” (Mircea Pricăjan). Dumitru Țepeneag Camionul bulgar Șantier sub cerul liber Editura Polirom O poveste de dragoste între narator și o scriitoare slovacă ia naștere în lumea virtuală printr-un asiduu schimb de e-mailuri care se încrucișează cu mesajele către soția Marianne, aflată la New York pentru a-și trata o boală misterioasă. Destinele acestora se împletesc cu cel al camionagiului bulgar, bărbatul viril care cutreieră Europa și cu dansatoarea iubitoare de arici. Lisa Scottoline Joc dublu Editura Allfa Traducere din limba engleză de Florin Balotescu. Două surori gemene despărțite la naștere se regăsesc la maturitate. Una dintre ele, avocat sobru și foarte priceput, o scapă de pușcărie pe cealaltă, care a comis o crimă și care n-are de gând să renunțe la fărădelegi. Pe cea mai mare dintre fărădelegi chiar atunci o plănuiește – își droghează sora, o închide într-o cutie, o îngroapă și-i fură identitatea, inclusiv averea. Dar avocata reușește să scape din mormântul pregătit de sora ei și pornește într-o aventură palpitantă să recupereze ce i-a aparținut. Romanul e un thriller clasic, nu vom spune mai multe, decât că avocata descoperă că seamănă mai mult decât și-ar fi putut imagina cu sora ei. Bogdan O. Popescu Aerobiciclete Editura Brumar “Aerobicicletele – spunea autorul într-un interviu pentru Agenția de carte – sunt poemele mele zburătoare, pe spinarea cărora te poți sui, să te ducă în miezul poeziei, departe, în înalt, de unde lumea se vede cu totul altfel. Am copyright pe aerobiciclete, ca și pe vinietele poetice, pe reclamele poetice sau pe poemele rusești. Să nu vă gândiți să mi le furați! Mai bine vă vând o aerobicicletă personalizată, să vedeți lumea prin curcubeu și să vă invitați iubita/iubitul la o plimbare cadențată prin stratosfera cuvintelor.” Amita Bhose Sărbători sezoniere din India Editura Cununi de stele Prin prezentarea aspectelor importante ale sărbătorilor de sezon, cartea oferă o imagine de ansamblu a ritualisticii indiene desfășurate în cursul anului. Datele sărbătorilor au fost determinate de diferitele ipostaze ale naturii. Toate aceste serbări, scripturale sau populare, sunt numite parvana; derivat din sanscritul parva (nod), termenul însuși explică rostul acestora – serbarea punctelor de tranziție din natură. Sau, mai precis, cosmicizarea vieții umane. Amita Bhose (Calcutta, 1933 – București, 1992) este prima traducătoare a lui Eminescu în spațiul asiatic – Eminescu: Kavita (Poezii), Calcutta, 1969 -, traducerile fiind realizate în bengali. Și-a dedicat întreaga existență interpretării cât mai exacte a tuturor “urmelor” și influențelor indiene în opera eminesciană. Victor Munteanu Rănirea vederii Editura Fundației Culturale Cancicov Această antologie de peste 150 de pagini reunește piese din cele două volume de poezie publicate de Victor Munteanu până în prezent: “Vești la marginea acoperișului”, 1993 și “Locuință pentru un strigăt”, 2004. Și tonul, și calitatea metaforei se păstrează de la un volum la altul, așa încât între cei 11 ani trecuți de la prima carte până la a doua se așterne un văl de continuitate și soliditate a mesajului poetic. Mai ales acolo unde patetismul este bine camuflat, iar naturalețea enunțurilor e lăsată slobodă, Victor Munteanu obține izbânzi de netăgăduit, așa cum se întâmplă cu acest “Prânz”: “Târziu s-au strâns cu toții la masă;/ erau doar bărbații – femeile fuseseră lăsate în sat să le nască urmași./ Afară ploua cu găleata, iar lupii-așteptau drept la ușă.// Priveau împietriți la vânatul fript de pe masă./ Cel mai slab din fire a început să plângă încet,/ însă nimeni nu se clintea de pe scaunele adânci și impare.// În cele din urmă, a spart gheața cel prin care tăcea fiecare./ L-au ascultat cu fețele grave, fără să înțeleagă nimic./ Fiecare vorbea în limba pe care o știa, iar ceilalți îl ascultau neclintiți./ Atunci s-a ridicat cel ce nu mai avea nimic de spus și a băut o înghițitură de apă.// Înspăimântați, ceilalți au golit și ei cana din față.” (Ioan Es. Pop)