dormi dragostea mea/ de Virgil Mazilescu

plînsul în oraș:

mâini fricoase își schimbă într-ascuns culoarea

și încă o noapte izabela va fi a dreptății a nisi-

purilor (respirația cavalerului printre cavaleri

e cea mai galbenă)

și spre dimineață la castel dacă s-ar auzi cântece:

o cheie pe buze oho și pe trădare, dulce strigăt.

sarea depusă la porți. spera să se joace mai fru-

mos (cavalerul în depozite mari de sânge) tu dormi

dragostea mea. sunt singur am inventat poezia

și nu mai am inimă.

Din volumul Fragmente din regiunea de odinioară, Editura Cartea românească, București, 1970