după-masă târziu/ de Nicolae Prelipceanu

după-masă târziu când totul nu mai e ca înainte

eliberând fâșia nu prea mare de pământ pe care

de obicei îmi întind umbra sau dacă se poate spune așa

retrocedând-o altcuiva cu un act de proprietate mai tare

mi s-a părut o clipă și mie că mi-e dată cu hârtii în regulă

dar ele s-au dovedit în timp a fi false

azi nici nu le mai am

le-am dat foc odată cu toată valiza

cu care călătorisem până atunci

arătând pe la vămi pașaportul

fals și el

primit cu pompă demult

acum începuturile mele s-au îndepărtat de țărmul

pe care cred că am ajuns

pe măsură ce mă apropiam de această îndepărtare

totul devenea mai tulbure

mult mai neclar

decât păruse la început

după-masă târziu când nimic nu mai e ca înainte

sunt poate fără să știu

de mult în triunghiul bermudelor

Din volumul la pierderea speranței, editura Casa de pariuri literare, 2012