Elegie/ de Tristan Tzara

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară

Păsările stau în colivii închise iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare

Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare

Te aștept în fiece seară la fereastră deșirând mărgele

Așezând cărțile, recitându-mi versurile

Și mă bucur când în curte latră câinii latră câinii

Și când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă

Când știu că afară ninge și că strada-i albă.

Din volumul Primele poeme, editura Cartea românească, 1971