Erai atât de frumoasă/ de Emil Brumaru

Erai atât de frumoasă

Mereu mă temeam să nu pleci

Lăsându-mi în palida casă

Dulapuri pustii pereți reci

Și-o apă în cana adâncă

Încet putrezind pân’ la miez

Din care de-abia mai mănâncă

La ora cumplitei amiezi

Cu gura lui grea de matasă

Un înger slugarnic pe veci

Erai atât de frumoasă

Mereu mă temeam să nu pleci…