EVENIMENT / La ½ din 2010

Sunt 27 de expozanți, fiecare cu un număr variabil de lucrări, dar toate 75 de calitate, articulând o fină caligrafie ideatică și ilustrând grăitor conceptul de școală de poetică fotografică. Cele 27 de retine ale ochiului fotografic educat de Mraz poartă numele lui Bogdan Anda, Radu Angheloiu, Adrian Balmeș, Cristian Bassa, Stelian Bogza, Cornel Brad, Sorin Constantin, Tiberiu Crișan, Ionuț Dragnea, Ștefan Dumitru, Cristian Fetter, Jean Grigore, Teodor Horea, Elena Luisa Iatan, Ana Cristina Irian, Dafina Jeacă, Teodora Maftei, Alexandru Modoi, Mirela Momanu, Daiana Olteanu, Bogdan Oprea, Cosmina Popescu, Ioana Pușcarciuc, Alexandru Spineanu, Tudor Stănică, Raul Tanislav, Andreea Vintze.
Pentru că această colecție de imagini are in spate un suflu unitar, un concept ordonator și o “școală”, pentru că se vrea o recoltă de pe un câmp cultivat cu atenție, iar nu o strânsură pestriță, nu putem trece cu vederea sugestia de artă poetică pe care escadrila de fotografi susnumiți o alătură lucrărilor lor, in prezentarea expoziției: “Căutări indrăznețe, fără pofte de superficiale șocări. Chef de poveste, fără anecdotic imediat. Plasticitate, fără ocheade ilicite spre pictură. Asocieri tematice contrastante, dezvoltate vizual până la eliminarea necesității de explicitare verbală. Expresii cromatice, nu bălțături. Emoții vizuale fără ingrădiri venite din comodități comerciale sau agresivități dictate de moda momentului.” Contemplând lucrările cu un ochi atent la această legendă, putem lesne constata că acordul dintre text și imagini nu este doar o promisiune. Intr-adevăr – emoții vizuale, pe bună dreptate – asocieri contrastante. Tot așa, despre ocheadele spre pictură, putem, de bună seamă, spune că nu au ceva ilicit (deși nu știu, pe de altă parte, cum ar trebui să arate o privire licită și de ce artele ar mai trebui, in mileniul trei, să fie atât de sever hotărnicite). Aici, insă, trebuie puțin zăbovit. Un control inopinat, o (m)razie la buletinele de identitate ale fotografilor arată o poftă uriașă de pictural, o adorabilă opinteală calofilă, o deschidere sensibilă spre dulcețuri cromatice, vapori de culoare și potriviri de nuanță care par să tindă spre abstract (vezi Bogza Stelian – foto 2, Teodora Maftei – foto 3, Dumitru Ștefan – foto 4). Aproape toți se străduiesc să restituie frânturi de imponderabil peisagistic, in care temeiul de solidaritate de grup este constituit tocmai de incercarea de a surprinde poezia realului. Chiar atunci când in obiectiv se strecoară personaje (copii in mișcare – foto 1, câini melancolici – foto 5, mioare stivuite in saivan – foto 6, o capră sugrumată teatral cu o funie – foto 7), focalizarea operează nu asupra trupurilor, ci asupra aburilor de culoare in care acestea se mișcă. Rezultatul de ansamblu – un caleidoscop seducător și plin de amăgiri pictural-fotografice care nu trebuie ratat.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Clarckson Stanfield observa, după ce privise calotipiile pionierilor intr-ale fotografiei David Octavius Hill și Robert Adamson: “Prefer să am o colecție din acestea, decât din cele mai bune picturi ale lui Rembrandt”. Punând intr-o paranteză cumpătată termenii excesiv de dramatici ai comparației lui Stanfield, dar parafrazându-i ideea, putem spune că preferăm prospețimea privirii Școlii de Poetică Fotografică multor expoziții căznite de pictură din ultima vreme.

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminica.