extaz/ de Ileana Mălăncioiu

extaz/ de Ileana Mălăncioiu

un fel de amețeală ciudată

rătăcită printre ierburile vrăjite

credeam c-am să pier dintr-odată

o clipă am simțit că mă ridic

încet de pe pământ și mi-era teamă

plângând mă rugam să mă ferești

de acel glas ciudat care mă cheamă

știam că n-am să mai ajung nicicând

pe pământul de pe care urcam foarte lin

luată de cineva de sus și dusă de vie

în lumea celor care nu mai vin