Fantezie cu domnițe și ananas/ de Elisabeta Lăsconi

Iată cum începe un Decalog folositor femeilor ca să cunoască mai bine bărbații:

“1. Bărbații sunt ușor de mulțumit, dar nu rămân multă vreme mulțumiți, căci le trebuie mereu ceva nou, care să-i încânte.
2. E ușor să trezești pasiunea unui bărbat, dar bărbații nu sunt capabili să-și întrețină pasiunea.
3. Bărbații caută mereu femei slabe, dar viața lor e distrusă fără femei puternice.”
Cele zece porunci pentru uzul femeilor ca să-și poarte de grijă în relațiile cu bărbații le află eroina romanului “Sexul cireșilor” de Jeanette Winterson, într-un bordel, căci poate fi o școală mai serioasă și aplicată pentru a le înțelege firea decât un asemenea loc? Deși Femeia cu Câini (așa este numită eroina) trăiește în zbuciumatul secol al XVII-lea englez, prin filosofia ei practică anticipează alte revoluții ce se vor înfăptui în secolul al XX-lea, de la feminism la revoluție sexuală sau ecologism.
Femeia cu Câini are proporții monstruoase, judecăți de bun simț în privința celor din jur, reacții prompte: adoptă un copil găsit, Jordan, intră în rolul matern, apăsată de intuiția că Jordan are în el chemarea mării și o va părăsi. Trece prin aventuri teribile: petrece câtva timp în grădina regală, asistă la regicid și la instalarea puritanilor la conducerea țării, apoi îi vede pedepsiți pe cei care îl judecaseră pe rege, chiar și pe cei morți, precum Cromwell, scoși din morminte pentru a fi spânzurați, scapă neatinsă de ciuma care face ravagii și de focul ce mistuie orașul.
Vocea femeii alternează cu a lui Jordan povestindu-și peripețiile: ajunge într-un turn și află astfel povestea celor douăsprezece domnițe dansatoare, le cunoaște pe unsprezece și se îndrăgostește de a douăsprezecea, Fortunata, care are o existență cel puțin misterioasă dacă nu invizibilă, călătorește prin alte țări și insule căutând neobișnuite specii vegetale ca să le aducă în Anglia și să îmbogățească astfel grădina regală.
Romanul seamănă mai curând cu o fantezie suprarealistă, având ca pretext interferența lumilor familiare cu altele imaginare și a trecutului cu prezentul. Jordan și mama lui par să reînvie în secolul al XX-lea, sub chipul lui Jack și a pasionatei ecologiste care începe singură un protest împotriva infestării cu mercur a râurilor. Dincolo de exotismul pe care îl aduc fructe ca banana sau ananasul în Londra din vremea domniei lui Charles I, se află altă miză, profundă.
Scriitoarea investighează prin personajele ei singulare, mamă și fiu adoptiv, complicatele relații dintre bărbați și femei, dintre oamenii obișnuiți și cei neobișnuiți prin talente sau pasiuni, dintre puritanism și libertatea de gândire, dintre credințele ce îi subjugă pe mulți și le deturnează existența și detașarea fericită ce dă un anume echilibru. Locurile prin care ajung personajele cărții sunt și ele năstrușnice: bordelul și Tamisa, grădina regală plină de curiozități botanice, turnul straniu, orașe ori locuri ciudate care au scăpat legii gravitației. Jocurile cu istoria și timpul sunt concurate de o jerbă de artificii livrești.

Cititorul avizat se va amuza găsind aici rescrisă în răspăr și cu ramificații povestea celor douăsprezece domnițe dansatoare (care și-au părăsit ori chiar ucis soții), legenda zeiței Artemis, două pagini care comprimă câteva dintre marile povești de iubire ale lumii. Jeanette Winterson îndrăznește să scrie un roman ce amestecă feeria și coșmarul într-o ficțiune hibridă, altoi ce rezultă din încrucișarea celor două viziuni despre lume enunțate ca dublu motto al cărții.
Ficțiunea caută răspuns la întrebările ce se nasc din două viziuni despre timp și materie: ce ne spune despre timp faptul că limbajul sofisticat al tribului Hopi nu face deosebirea între trecut, prezent și viitor? ce ne spune despre realitatea lumii constatarea că materia ce alcătuiește obiecte și corpuri nu este altceva decât spațiu gol și puncte luminoase? După Virginia Woolf cu al său “Orlando”, Jeanette Winterson deschide larg porțile romanului spre tărâmul fanteziei, eliberându-l de lanțurile gravitației realiste.

Jeanette Winterson, “Sexul cireșilor”, traducere de Ana Chirițoiu, Editura Humanitas fiction, 2009; 216 pagini