FICTIUNE LA FEMININ/ Povestea Avalonului

In urma cu nici jumatate de an s-a incheiat publicarea ciclului “Avalon” in romaneste, cuprinzand un sir de romane care compun o opera fantasy deja clasica. Am citit cele sase romane incepand cu cele doua volume “Negurile” de Marion Zimmer Bradley (impreuna au peste 1.500 de pagini) apoi suita romanelor ce o au drept coautor pe Diana L. Paxsons – “Sanctuarul”, “Doamna din Avalon” si “Preoteasa din Avalon” si am ajuns in final la “Strabunii Avalonului” (insumand alte 2.000 de pagini). Toate cele sase volume alcatuiesc demonstratia unei imaginatii si a unei pasiuni iesite din comun pentru istorie si mitologie. Din partea editurii Nemira, un proiect admirabil, derulat in ani buni (cartile au aparut in 2007 si 2009), raspunzand asteptarii cititorilor prin efortul unei suite de remarcabili traducatori – Gabriel Stoian, Laura Bocancios, Silviu Genescu, Antuza Genescu, Ana Veronica Mircea, carora le-a solicitat nu doar stricta competenta de limba, ci si eruditie mitologica si solida informatie istorica. Cine este Marion Zimmer Bradley? Scriitoare cu o creatie prodigioasa, dispusa in cicluri narative mari, cel mai cunoscut fiind “Avalon”. Rivalizeaza cu Alexandre Dumas, ca forta de inventie si de stapanire a unei materii epice dispuse in cicluri vaste, dar se deosebeste de el prin cele doua genuri cultivate (fantasy si SF), ca si prin maniera de lucru. Se stie ca Dumas tatal a apelat la “ajutoare”, Marion Zimmer Bradley procedeaza invers: deschide un ciclu, ii pune temelia solida, incepe sa-l inalte spectaculos si lasa continuarea in mana unor alte scriitoare. Din toate cele sase volume se disting primele doua intitulate “Negurile”: povestea din ciclul arthurian al Cavalerilor Mesei Rotunde, rescrisa avand in centru figurile feminine, zane sau vrajitoare, care au ramas mereu intr-o zona de umbra, ca figuri de temut. Totodata, romanul surprinde lupta dusa de preotesele Zeitei ca sa pastreze vechea credinta, in fata tot mai convingatoarei credinte crestine. La prima vedere, s-ar putea observa in roman un sir de conflicte suprapuse: preotese pagane / preoti crestini; vrajitoare / cavaleri; principiu feminin / principiu masculin; natura cu misterele ei / manastiri si sacrul religios s.a.m.d. Marion Zimmer Bradley reinvie vechile mistere, cunoasterea naturii, feminitatea in toate cele trei ipostaze (fecioara, mama si batrana inteleapta), riturile prin care erau pregatite slujitoarele zeitei, sarbatorile celebrand fecunditatea, ceremoniile de consacrare. Mai ales ale regalitatii, prin incercarile impuse de marile preotese din Avalon. Si intr-o continua lupta cu prezente tot mai amenintatoare ale lumii barbatilor, fie ei razboinici straini sau cei ai locului, fie preoti. Avalonul deja s-a despartit de lume prin perdeaua de neguri pe care doar cuvintele preoteselor le pot ridica ingaduind trecerea dintr-o lume in alta. Cititorul descopera mereu ca in spatele unui erou se afla una sau doua femei cu puterea magiei conferita de intelepciunea feminina: Uther Pendragon o are pe Igraine si Viviane, Arthur o are ca initiatoare pe Morgaine. Ele, preotesele, au in preajma lor druizii, Merlin fiind nu atat o individualitate, cat o functie magica. Stiintele si artele traditiei se conjuga aici, de la citirea viitorului in stele pana la tamaduirea cu plante, de la forta hipnotica a privirii la modulatia vocii. Celelalte romane se intorc in timp la razboaiele purtate de romani, evoca intemeierea Avalonului, relateaza destinele spectaculoase ca cel al Elenei, mama imparatului Constantin cel Mare, care se numeste Eilan si a fost initiata in Avalon, pana la finalul ce reconstituie momentul originar, prabusirea Atlantidei. Ajuns la ultimul volum cititorul intelege ca s-ar putea citi invers ciclul: “Strabunii…” ar fi inceputul si “Negurile”, apoteoza lecturii. “Avalon” este asadar o saga spectaculoasa, replica la ciclul fabulos al lui J.R.R. Tolkien, “Stapanul inelelor”. Elisabeta Lasconi, eseist si critic literar. Absolventa a filologiei bucurestene (1980), doctorat sustinut in 1998 cu o teza despre Sorin Titel, publicata in doua carti (“Oglinda lucioasa, oglinda aburita”, Ed. Amarcord, 2000; “Sorin Titel, Ciclul banatean”, Ed. Univers, 2000).

Colaborari la revistele “Adevarul literar si artistic”, “Caiete Critice”, “Cultura”, “România literara”, “Viata Româneasca”.