Firmele trebuie să se ocupe de business, nu de sute de plăți la stat

Nu nivelul taxelor este ridicat în România, ci numărul de taxe și contribuții și plăți aferente acestora, care determină firmele să aloce mai mult timp pentru administrarea fiscală a afacerii decât pentru a se ocupa de businessul propriu-zis a spus ieri Peter de Ruiter, partener la PricewarterhouseCoopers, liderul departamentului de consultanță fiscală și juridică, la conferința “Impactul noilor modificări fiscale asupra mediului de afaceri”, organizată ieri de Ziarul Financiar și PricewaterhouseCoopers. Dragoș Doroș, director Direcția Legislație și Taxe directe, Ministerul Finanțelor, afirmă că există un proiect de lege care prevede ca firmele să facă o unică declarație pentru toate plățile și contribuțiile sociale. Claudia Medrega, Sorin Pâslaru

Criza economică ce a dus la micșorarea drastică a veniturilor la buget a deter­mi­nat statul să modifice brutal legislația fis­ca­lă anul acesta, iar cel mai mare impact asu­pra mediului de business l-a avut ma­jo­rarea TVA de la 19% la 24%.
Experții PricewaterhouseCoopers apreciază că într-o primă fază statul a strâns mai multe venituri la bu­get (încasările din TVA au crescut cu 47% în august 2010 față de august 2009), dar ulterior “loviturile” fis­ca­le primite de mediul de business vor duce la re­du­ce­rea încasărilor în pofida majorării taxelor.
“Am asistat în ultimele șase luni la o cavalcadă de trei legi și șase ordonanțe de urgență în domeniul fiscal, în­ce­pând din martie, cu amânarea aplicării plăților an­ti­­cipate și terminând în octombrie cu anularea impo­zi­tu­­lui minim”, a spus Ionuț Simion, partener consul­tan­ță fiscală, PricewaterhouseCoopers
El apreciază că majoritatea noilor prevederi au fost în sens restrictiv și au dăunat mediului de business, iar pu­ținele măsuri de impulsionare a activității economice – printre care scutirea de impozit pe profitul reinvestit – nu au aplicare.

Ionuț Dumitru, economist-șef al Raiffeisen Bank Ro­mâ­­­nia și președintele Consiliului Fiscal, apreciază că nu­mărul mare de plăți pentru contribuții și taxe pe care tre­buie să le facă o companie, de peste 100, trebuie re­dus rapid până la nivelul țărilor dezvoltate, de circa 20-30.

Dumitru mai apreciază că statul ar putea mai de­gra­­bă să micșoreze contribuțiile sociale decât să scadă co­­ta de impozit pe profit, pentru că ar crește mai mult gra­dul de conformare al companiilor. El afirmă că deși ni­velul impozitului pe venit este de 16%, rata reală de im­­­­pu­ne­re este de doar 6%. Rata reală de impunere este cal­cu­la­tă prin raportarea banilor încasați din impo­zi­tul pe ve­nit la volumul real al veniturilor determinat din con­tu­ri­le naționale, o metodologie prin care se cal­cu­­­­lea­ză pro­dusul intern brut. Companiile preferă să plă­­­teas­că anga­jații prin alte formule decât cele prin care sunt plă­tite toate contribuțiile sociale aferente din cau­­­za ni­ve­lului ri­dicat al contribuțiilor, afirmă Dumitru.