FOILETON/ Instrucțiuni de folosire a părului alb (I)

Ca să nu mai fug de el de câte ori vin in Oradea, nu m-a mai invitat la crâșme – m-a luat la bazin. da’ nu-i o țâră cam frig pe gheața asta? m-am fandosit in receptor. da de unde, domle, e chiar plăcut! te duc și la saună. Well, n-am scăpare! N-am cum s-o dau cotită. Mi-a comunicat propunerea cu o voce sadică. Altădată il mai fentam – ziceam că vin sau plec din Oradea cu o săptămână mai devreme sau mai târziu. Ca un făcut, pedeapsa cerului!, dădeam peste el undeva prin târg in ziua următoare. Odată, cum ieșeam din supermarket, hop și el in Măzdulița lui verde, veche de 30 de ani, pe nas cu ochelarii ăia imenși pe o față pitică – semn că ieșise din cartier și ii trebuia echipament special de șofat. Urma să ajung in Oradea peste trei zile. A luat o mină tragică, dar calmă. I-am explicat că, uite, taică-meu pune murături și m-a rugat să vin să-l ajut. da’ ce murături pune taică-tău in aprilie? cum ce murături? corcodușe, moare după corcodușe murate cu o fleică de miel alături. Altădată il anunțasem că plec la mănăstirea Râmeț cu soră-mea. păi hai să bem ceva de despărțire, dle! Când era de băut, nu venea să mă ia cu Măzduța – avea chef să bea și el 6-7 beri, ca omu. Adică venea, de ce să mint, da’ nu mă ducea decât până la el, in Piața Scurtă. Acolo parca, iși scotea ochelarii de cursă lungă și o luam pe jos până pe malul Crișului. La bodega lipită de bloc zăcea nea Piroș, fost milițian, acum pensionar de succes. Când il vedea pe Mișu, răcnea cu sticla de bere spre stele: vecineee, uandărful! O tăiam prin parcul pensionarilor – mesele de șah sclipeau in bătaia lunii -, traversam podul de pontoane și intram in ștrandul Saturn. Ce-i al lui e-al lui – nu ascultă decât muzică bună, deși in ultimul timp a dat-o pe rockuri progresiv-depresive. Dacă-i Gosser, apăi Gosser să fie! tată, ai văzut ce buculițe avea barmanița aia? și iși umflă obrăjorii și scoate mânuțele de sub masă mimând strângerea unor buci de-ți lăsa gura apă. După care belește ochii și țuguie un ditai bot: curva dracului! Odată a fost capabil să refuze o manelistă din Costinești. Adică nu a vrut să meargă cu ea la discoteca de manele, deși tipa avea niște ochi și-un cur de a-i fi făcut orice să iei un sifilis de la ea. Un erou, ce mai! Uite, eu n-aș fi fost capabil să rezist unei asemenea prăjituri doar pe criterii muzicale. De altfel, pe plaja aia eram și eu, iar manelista apelase la el doar după ce o auzise pe amica mea insinuând că mă răstoarnă cu tot cu scaunul de la bar, iar pe ea o scarmănă de nu se vede. In condițile astea, puteam rezista și ocheadelor lui Naomi Campbell, care, să nu uităm, e un cocktail jamaicano-chinez mai puternic ca hașișu. domle, ce zici de Ronaldinho? pe Camp Nou, domle, au zdrobit Realu’! și râde continuu, ca o mașină de spălat programată pe uscător. dă-i in mă-sa de fotbaliști! niște crăcănați analfabeți care câștigă intr-o oră cât fac eu in 4 luni! aiurea! nu se compară! geniu’e geniu! bă, ce tare-i progresivu’ ăsta! tată, pe mine mă cam obosește. rămân la ăia vechi: Def Leppard, Kiss, The Who etc. au explozie și claritate. Iși țuguie buzele a cunoscător: vorbești prostii, domle! eu iți povestesc de soundu de 2007 și tu o ții cu ăia! nici instrumente ca lumea n-aveau. e ca și cum ai compara tenisul lu’ Năstase cu al lui Federer. iar mă bagi in tenis! știi că nu mă pasionează sporturile cu mingea. cel mult să le practic așa…la oha, dar nu să stau să mă uit la ele. mă interesează numai sporturile care iți construiesc corpul. habar n-ai! tenisul e cel mai complex și mai solicitant sport. plus că cere finețe și talent. iar dacă te uiți, mai furi câte un rever, chestii. și ai mai lucrat cu tipa aia roșcată? incerc disperat să schimb vorba. domle, degeaba schimbi subiectu’, că tot n-ai dreptate. da’ dacă tot ai atins problema asta dureroasă, da, mai lucrez cu antrenoarea, da’ ia cam mult pe oră. insă m-a și invățat o grămadă de chestii. Iși adună mânuțele: ce funduleț, ce țâțuci! aaah, ce muie i-aș da! păi și n-ai incercat nimic? fugi d-acilea, umblă cu unu cu mercedes C-classe. no, mai luăm un Gösser, sau ce facem? Acuma sucise tactica. Gata cu nopțile prin crâșme. Voia să-mi facă pe plac cu ceva constructiv, de aia ii venise ideea cu bazinul. bună seara! sara bună! am dori două bilete la bazin. da’ cască aveți? cască? de când se cere cască? de cind s-au introdus normele europene. serios? ce chestie! și de unde să luăm cască la ora asta? Ioșka se apropie in halatu’ albastru, de femeie de serviciu: ce, n-are băieții cască? păi e simplu: ori luați de la magazinu’ ăla de sub scări, ori cumpărați de la supraveghetoru de bazin. aici face 25 de lei, inăuntru e numa’ 15. păi luăm dinăuntru. aham! Marinelo, facem și noi o reducere la biletu’ băieților? facem, facem! uite, de la 15 reducem la 10. După introducerea europeană, urcăm spre vestiare dar, cum n-are rost să ne dezbrăcăm până nu luăm căști, ne descălțăm, ne suflecăm pantalonii și lipăim prin pătratul umplut cu apă, amenajat la intrarea in hala unde se află bazinul. Supraveghetorul-salvamar zace pe un scaun de plastic. E un bătrân deșirat și astmatic. Ne ochește cu o privire semitică: da, băieții? am auzit că ar fi niște căști de baie p-aci. ați auzit bine. problema e că la copiii de-acolo le-am dat așa, că-s amărâți. da’ nu pot da la toată lumea… și cât e una? Cotrobăie intr-o sacoșă de rafie: uite, din astea de plastic, 15 lei una. sau dacă nu vreți așa, se repliază rapid văzind ezitarea noastră, sunt și de pânză, la 10 lei. da’ n-am decât roșii. Zgârciții votează pentru două de pânză, apoi, bâldâbâc prin pătratul de apă, pe scări in sus, către vestiare. Căștile stau cam nasol – două cârpe. fir-ar, mai bine luam din alea de plastic! Bazinul olimpic e plin de copii care se bălăcesc inainte să incepaă lecția de inot. Pe geamurile din dreapta se văd blocurile placate cu cărămidă roșie. Apa e călâie. Țipetele brotacilor răsună in tavan. In tribune: bunici, mămici, unchi. Ne alegem unul dintre cele trei culoare disponibile și ne punem pe treabă. Adică eu incep un bras voinicesc, in timp ce Mișu invârte periscopul, să treacă in revistă inamicul feminin. După două bazine mi se face rău și mă retrag la țărm. Am imbătrânit, la dracu! După care simt gustul de omletă inecată in ulei. Il simt in gură-nas-urechi. De vină e ghiftuiala cu colesterol de acum o oră. Musai să mă retrag printre trestii și să-mi diger bolul. Mișu sare cu o idee: domle, ce-ai zice să ne odihnim la o saună? Na, că la saună n-am fost niciodată. Ieșim și-l las să mă călăuzească. Merge concentrat: umerii sus, mâinile desfăcute in lateral. Trunchiul firav, picioarele ceva mai infiripate, dar fără contur nervos. Sauna e un amfiteatru in miniatură. Pe bănci, cocțați până sus, bărbați și puști in slip. Toți așezați, doar unul lungit, la vreo 45 de ani. Un găligan trainic, corp de maistru militar, inceput de chelie, păr firav pe piept și ochi cercetători, când naivi, când impertinenți. Intr-un colț, o sobă cu cărbuni bine incinsă. Am senzația că am intrat in cortul unui beduin, vara, in deșertul Iordaniei. Miros și gust de cărbuni incinși. Ce faci, bă, Mișule? iși proptește găliganul capul sub cotul stâng, lăsând la vedere o axilă nedefrișată. Mișu are reacții selenare. Doar când pierde Bar’a izbucnește. Lentoarea lui de colos pitic nu te lasă să-i ghicești dispoziția. Numai vocea ii trădează iritarea: bine, domle, da’ tu? tot p-acilea? bă, Mișule, m-a lovit norocu’! am găsit de muncă-n Italia. serios? ce chestie! și tot la bazin ne-ntâlnim… da, mi-am luat concediu de sărbători. ce concediu lung ai! se bagă o voce ceva mai solidă, de pe băncile de sus. muncesc la sonde, se face că plouă hojmalăul. Pe post de inginer. Scot 1600 pe lună. uluitor, domle! stai să vezi! Am găsit de lucru și in nord, la norvegieni. Dădeau 2500. păi și? nu, mă, e un frig acolo de-ți ingheață coaiele. Cică femeile alea ale lor d-aia vin la mare la noi. Să se fută, că ăia e toți impotenți. Nici dacă-mi dă 10000 nu mă duc. Să-mi cadă pula? Ce folos că e alea pizdoase dacă n-ai cu ce? corect, domle! mormăie jenat Mișu. Un costeliv se dă jos de pe un raft și stropește soba cu niște apă dintr-o sticlă. Fonta sfârâie, scoate fum. Aerul e așa uscat, că nici nu poți transpira, deși sunt 100 de grade la umbră. Incep să năpârlesc și pielea mi se scorojește de la gât in jos. Inima s-a infofolit in pungi cu gheață și nu mai simte nimic. or plăti ei italienii mai slab, da’ acolo e soare tot timpu’. După muncă imediat ai tăiat-o pe plajă. D-aia și umblă macaronarii cu nasu’ pe sus – păi dacă le e pula mereu sculată de la căldură? Le vine până la bărbie și le-o ridică uite-așa. Nu-i bai că femeile lor e nasoale. Ți se scoală acolo și vii să fuți aici, in concediu. După care ridică cracul drept și se scarpină sub fesă, gânditor: auzi, care știi de-o pianină de vânzare? Dau până la 800 de euro. Băi, da’ fiți atenți, pianina e aia mică, cu corzile pe verticală. Din amfiteatru mai coboară un cardiac. Inainte să iasă, il intreabă: mă, Gabi, acu o lună căutai violoncel. aaa, așa-i! Păi mi-am luat. Și inainte de violoncel mi-am luat xilofon. Vreau să invăț să cânt la trei instrumente. In ziua de azi trebuie să fii băiat fin…dacă tot ai bani. Odată cu nedumeritul, țâșnesc și eu din saună. Incă un minut și aș fi explodat. Nu știu cum rezistă ăia inauntru atâta și mai au energie și să vrea să invețe să cânte la trei instrumente. O pală de aer rece mă izbește peste fața tumefiată. Mă târâi până la marginea bazinului. Bag un picior in apă și sufăr un al doilea infarct – acu’ e gheață. Cu chiu cu vai intru până la mijloc, apoi imi dau drumul până la gât. Bazinul s-a mai golit. Ocup un culoar și, ca să mă incălzesc, incep să inot voinicește. Pe lângă mine, ca și cum aș sta pe loc, trec rățuștele de la cursul de inot. Tehnica, vezi, dacă n-ai invățat-o la timp…

Din volumul de prozǎ scurtǎ, in pregǎtire, Instrucțiuni de folosire a pǎrului alb