FOILETON / Primarul Măruntiș

S-a invârtit de-o amendă de 350 de lei pentru o cauză asupra căreia n-o să insist, de-a trânta, oricum. De la primărie. Dacă in primele secunde Alin Popan a simțit că i se inroșește și vârful nasului, așa i se intâmpla, curios, la mare supărare, treptat s-a calmat, a băut un pahar cu apă minerală rece. Nu era supărat pentru bani, il durea la zece metri de cot paguba, avea bani, insă-l chinuia ca un burghiu in carne ingratitudinea primarului Soreanu. Pe care l-a sprijinit intotdeauna. Popan era consilier județean. Nu era coleg de partid cu primarul, erau din partide care de multe ori au dus lupte aprige intre ele, dar asta nu l-a impiedicat să-i pompeze fonduri lui Soreanu in campaniile electorale, ba și pentru protocoale lungi și dese, precum cozile la carne de pe vremea comunismului. Iși permitea cu prospera sa firmă de construcții. Fără doar și poate, o mână o spăla pe cealaltă, dar acum mâna lui Soreanu i-a dat peste a lui Popan in văzul lumii. Ceea ce n-avea cum să rămână fără contrareacție, altfel tăcerea consilierului ar fi fost privită ca un semn de slăbiciune, o cedare. Incerca să descifreze ce se afla in spatele amenzii, iși suprasolicita memoria ca să-și dea seama dacă l-a călcat cumva pe bătătură pe primar, dacă avea vreo vină in afara celei oficiale, pentru care altcândva era imun, cum altfel, doar nu era din gloată. Nu și nu. Nu realiza greșeala și incepu să i se contureze concluzia că Soreanu vrea bani mai mulți, doar in trei luni incepea campania electorală prezidențială, iar primarul era un intim al președintelui și voia să-i obțină cât mai multe voturi din Deania și imprejurimi. – Abțigui-i-aș amigdalele de gușter, zise. – Adică… șefu’…?, bâigui Florin, mâna lui dreaptă. Nu era la curent cu evenimentul. – Adică-ți convine? E logic? Să mă amendeze Soreanu…?! Și-a inceput să-i povestească, până ochii lui Florin s-au mărit ca roata furtunului de la hidrant. – Sunt sigur c-o să-l puneți cu botul pe labe, șefu’. Florin a ieșit până-n secretariat și s-a intors cu două cafele. Nu i-o ceruse Popan, insă el ii știa tabieturile de 10 ani, de când lucrau impreună. Secretara a plecat de câteva ore, erau singuri in clădirea firmei. Următoarele zile, Florin a luat la rând băncile și magazinele din oraș și, când a terminat, a văzut că s-a ales cu bătături la picioare. Totuși, era satisfăcut. Când s-a urcat in mașină cu Popan ca să meargă la primărie, nu reușea să-și ascundă emoția. A anunțat câțiva ziariști că o să se intâmple ceva interesant și le-a spus unde. La intrarea in curtea primăriei, văzu că ziariștii au sosit. Parcă automobilul și din portbajaj scoase un sac de pânză greu. Impreună cu ziariștii, cei doi s-au indreptat spre casierie. Florin transpira cu sacul in mâini. Ziariștii și-au pregătit aparatele de fotografiat și ele au inceput să bâzâie când funcționarul de la ghișeu, cu gura rămasă intredeschisă, a inceput să scoată din sac monede de 1 ban. Erau 35.000 de monede, pe care Florin le-a adunat de unde a putut, cu chiu, cu vai, cu bătături – 350 de lei, amenda. Lumea a inceput să se adune nedumerită. Cei care mai vroiau să plătească dări la ghișeu au inceput să vocifereze. O ziaristă a inceput să râdă. Râzând, l-a sunat pe Soreanu să-i ceară o declarație. Iar Soreanu a ajuns la casierie in câteva minute, cu pete vinete pe față. Funcționarul a numărat până la terminarea programului monede, printre injurăturile și hohotele celor stânși in incăpere. Popan doar zâmbea, avea chef de-o țigară. Insă acolo fumatul era interzis. Și nu vroia să iasă. Ca să nu piardă nimic. Soreanu era tot mai vânăt. Funcționarul avea să numere și mâine. Astfel s-a ales primarul cu porecla Mărunțiș.

Va urma