În orașul acela/ de Mircea Petean

pe străzile orașului oamenii se plimbau
cu o carte în mână în traistă sau subsuoară
copiii alunecau pe cărți cu rotile
chelnerii recitau meniul redactat în meșteșugite catrene
frizerii rezumau clienților fascinați ultimul roman apărut vânzătoarele interpretau roluri din ultima piesă de succes polițaii se muiau pe loc și deveneau incredibil de clemenți
la vederea unei cărți oferite cu sau fără dedicație

legile însele erau redactate în versuri albe
iar săptămânal în Casa Țării se organizau fastuoase spectacole de muzică și poezie
la care se înghesuiau nu numai aleșii ori înalții funcționari burjuii reprezentanții păturii mijlocii funcționarii de rând
ci și multă plebe

la ieșire câinii vagabonzi se lipeau de câte unul sau altul
blânzi curtenitori lătrând o serie de rondeluri sonete
ori haiku‑uri faimoase
în urma lor o bună bucată de drum

privirile străinilor însoțeau siluetele unuia sau altuia
părăsindu‑le doar pentru a lumina mai bine marginea –

garduri ziduri balcoane acoperișe din cărți
curți piețe trotuare maidane pardosite cu cărți

din când în când o pală de vânt răsfoiește un tom –
un nor de praf stăruiește în cer o vreme aidoma fumului
de după explozia unei petarde – ușor contrariați câinii
se lasă pe burtă înainte de a face saltul eliberator

cu cărțile sale omul‑de‑hârtie‑cu‑coperți‑de‑carton
a umplut spărturile din zidul grădinii raiului
înainte de a se retrage în munți
între pereții propriei biblioteci

ultimul om dispare îngropat într‑o carte deschisă