Închinarea magilor/ de Ion Pillat

Fâlfâie steaua sus aripi de foc,

Stă peste ieslea cu sfântul noroc,

Intră in iesle craii grămadă,

Robii lor poartă pe brațe o ladă.

Cum craii-n aur erau îmbrăcați,

Boul și-asinul se uită mirați.

Și Maicii Domnului, vezi, îi fu frică:

Fețe-așa mari ea de când era mică

Nu mai văzuse și s-a rușinat.

Isus cămilei cu gât legănat

Cald i-a zâmbit. Trei crai lui Isus

Smirnă, tămâie și mirt i-au adus.

Alb era unul; ca o momâie

Altul, sfrijit, cu obraz de-alămâie;

Cel de pe urmă, buzat și arap,

Behăia când vorbea, dând din cap ca un țap.

Micul Isus tot râdea făcând haz –

Iute îi trase Maria marama pe-obraz,

Pruncul să nu i-l deoache cel crai Baltazar,

Pe când cu ochi lacomi Iosif cântarea orice dar.