Întârzierea proiectelor de miliarde de euro din energie îi alungă pe specialiștii români peste granițe

Din ce în ce mai mulți specialiști din domeniul ener­ge­tic aleg să părăsească țara în căutarea unor salarii mai mari, dar și din cauza faptului că în ultimii 20 de ani investițiile noi din acest sector strategic, în care ei ar fi putut să fie implicați, se pot număra pe degetele de la o mână.

În Strategia Energetică a României scrie negru pe alb că sectorul energetic având durata de viață depășită, 31% dintre hidrocentrale trebuie să fie înlo­cuite, iar 60% din rețelele de distribuție a energiei sau de transport al gazelor naturale sunt “expirate”.

În locul unităților care funcționează de zeci de ani, în care au fost formate generații de specialiști, nu a fost pus nimic nou în funcțiune.

Energia nucleară este și ea un astfel de exemplu. Deși ambele reactoare de la Cernavodă au intrat în ope­rare după 1989, la amândouă lucrările erau avan­sate încă înainte de Revoluție. Astfel, incertitu­di­nile legate de realizarea unităților 3 și 4 de la Cerna­vo­dă îi împing pe oamenii din industrie în piețe pre­cum Marea Britanie unde lucrurile se mișcă mai repede.

Examenul reactoarelor 2 și 4

“Atragerea investitorilor în reactoarele 3 și 4 va fi un examen mai greu decât punerea în funcțiune a unităților 1 și 2 de la Cernavodă. Am pierdut deja experiența punerii în funcțiune a unor unități noi. Aveam 5.000 de specialiști în domeniul nuclear. Dacă nu ne mișcăm mai repede cu proiectul unităților 3 și 4, riscăm să-i pierdem și pe oamenii pe care-i mai avem”, a spus Tu­dor Șerban, fost se­cre­tar de stat în Mi­nis­terul Economiei, actual con­si­lier personal al lui Ion Ariton.

Construcția celui mai ambițios proiect energetic al României, în valoare de 4 miliarde de euro, ar fi trebuit să înceapă în toamna anului trecut, dar după ce patru din cei șase investitori interesați au plecat din proiect, statul încearcă acum să găsească înlocuitori pentru că singur nu poate realiza această investiție.

Deși evenimentele întâmplate la centrala nucle­ară Fukushima Daiichi din Japonia au aruncat o um­bră asupră fenomenului de “renaștere a energiei nucleare”, decizia Germaniei de a renunța complet la acest tip de energie până în 2022 fiind cel mai impor­tant semnal tras în acest sens, alte 13 state europene au spus că-și vor duce mai departe planurile.

Marea Britanie, fan energie nucleară

“La noi asistăm în acest moment la o renaștere a energiei nucleare pentru că obiectivul asumat vizează o reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 50% până în 2025 și de 80% până în 2050. Avem proiecte pentru 8 centrale noi. Nu este o alegere între energia verde și energia nucleară, ci o soluție prin care le vom combina pe amândouă. Marea Britanie va fi în avan­garda renașterii nucleare în Europa”, a spus Martin Harris, ambasadorul Marii Britanii la București.

Anglia devine astfel una dintre destinațiile în care specialiștii români aleg să plece, dincolo de pro­vo­carea profesională, un factor important pentru fun­da­mentarea acestei decizii fiind și salariile mai mari.

“Lumea se mișcă, iar noi trebuie să ținem pasul cu ea. Oamenii aleg să se ducă să lucreze pe alte am­plasamente. De exemplu, GDF Suez (grup franco-belgian) și Iberdrola (Spania) au decis să se implice în pro­iecte nucleare în Marea Britanie după ce au renun­țat la proiectul din România. În plus, în străinătate un specialist câștigă circa 5.000 de euro pe lună, ceea ce este de cinci ori mai mult față de salariul din Ro­mâ­nia”, spune la rândul său Ionel Bucur, direc­torul gene­ral al centralei nucleare de la Cernavodă.

Potrivit Mediafax, Nuclearelectrica are apro­xi­ma­tiv 2.200 de angajați, iar salariul mediu lunar pe angajat în acest an este de 7.658 lei (1.767 euro).

Speranța vine din Asia

Proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă a reușit să atragă inițial cele mai mari grupuri energetice europene. CEZ (Cehia), Enel (Italia), RWE (Ger­ma­nia), GDF Suez, Iberdrola și ArcelorMittal România in­trând altăuri de Nuclearelectrica în acționariatul EnergoNuclear, compania de proiect pentru cele două reactoare noi. CEZ s-a retras însă din proiect la sfâr­șitul anului trecut, fiind urmat la scurt timp de RWE, GDF Suez și Iberdrola. Pentru ca proiectul să poată continua, Nuclearelectrica a fost practic obli­ga­tă să le cumpere participațiile ajungând acum la o de­ți­nere de 85%, procent peste posibilitățile de finan­țare ale statului. Pusă într-o astfel de poziție, Nuclear­elec­trica a luat de la capăt procesul de căutare a in­vestitorilor, cele mai dornice până acum fiind com­pa­niile asiatice. La începutul lunii trecute, o companie din Coreea de Sud, BKB, lider al Consorțiului Korea Nuclear, a trimis o scrisoare de intenție către Mi­nis­terul Economiei, proprietarul Nuclearelectrica, prin care își anunța dorința de a cumpăra acțiuni din Ener­goNuclear, compania de proiect care realizează reac­toa­rele 3 și 4.

“Coreeni au zis că vor să ia cât pot”, a mai spus Bucur.

În afară de investitori din Coreea, și companii din China s-au arătat interesate de acest proiect, precum și de alte investiții în domeniul energetic așa cum este hi­dr­o­centrala de un miliard de euro de la Tarnița – Lăpuștești.