Mă-nserasem/ de Floarea Țuțuianu

Așa cum stătea picior peste picior

Genunchiul ei îmi inspira un sentiment nobil

Coboram cu privirea spre gleznă pe firul ciorapului

și reveneam la genunchiul acoperit de o

mână cu degete lungi și subțiri

Părul lung era împletit într-o coadă de pește

Cineva din mine se ridicase și plecase de mult

Privirea mea se prinsese în inelul ei și nu puteam s-o

Desprind. Eram încurcat. Mă-nserasem. Deja

Dumneavoastră chiar sunteți atrasă de mine

pentru că eu nu mai pot să. Respir

Ea privea stânjenită. Zâmbind

Din volumul „Poeme platonice’”, aflat în pregătire