marea cu sarea lângă care visam

te incă văd prin memoria din lacrimi și sânge erai la marginea mării marea cu sarea nimic mai tragic decât trupul tău tânăr și viu care decupa aerul sărat, decât imaginația mea care dărâma, inălța și inventa realitatea. pluteai și plutești intr-o lacrimă peste tine acum nestăpânit cresc iarbă și cuvinte aproape fără speranță. strâng pumnii, scrâșnesc din dinți și cu greutate inaintez. cuvinte cresc din pământul prăvălit peste tine contemplu zidul de sticlă care mă hipnotizează in spatele căruia ești prizonier. imi pun urechea pe el, cum ți-aș asculta inima intr-o noapte de dragoste, in care pescărușii țipă hipnotizați foarte aproape de mare, marea cu sarea cum prea bine amândoi știm. tu de dincolo, eu de aici , incă visăm lângă marea de aici și marea din moarte, dar e tot așa, cum prea bine știm:

marea cu sarea.