MEMORIA CARTII POSTALE/ Balcic – visul pierdut al României

Parte a unei serii editate in 1935 de N.I. Norland, o carte postală ce are in prim-plan cunoscutul minaret al vilei “Cuibul Linistit” poartă explicatia: “Orientul României. Castelul regal Balcic”. Peste doar cinci ani, la 7 septembrie 1940, in urma Tratatului de la Craiova, România a fost obligată să cedeze Cadrilaterul Bulgariei, pierzând astfel complexul regal de la Balcic – minunatul vis oriental ce-i fusese creat si dăruit de marea sa regină Maria. A doua zi, inima reginei Maria (ce fusese depusă – conform dorintei testamentare exprese – in capela Stella Maris) a fost evacuată de urgentă si dusă in celălalt loc de suflet al Mariei, castelul Bran. Născută pe insulele britanice dintr-un amestec de sânge celtic si slav, regina Maria s-a indrăgostit la prima vedere in 1922 (avea deja 47 de ani) de micul si străvechiul port roman de la Marea Neagră Dionisopolis, care rezona perfect cu nevoia ei de mare, tot asa cum Branul răspundea ancestralelor sale amintiri din misterioasa lume a castelelor medievale. Dintr-o astfel de intâlnire peste veacuri a ethosului nordic cu cel de miazăzi, regina Maria a creat in complexul de vile, gradini, alei, izvoare de la Balcic un loc miraculos prin armonia perfectă a tuturor detaliilor simbolice extrem de numeroase, prin frumusetea linistitoare ce nu poate fi tulburată nici măcar de cohortele de turisti (in majoritate români) si prin vraja omniprezentă si covârsitoare a personalitătii sale: “Poate că in lumea de azi există mai multă ură decât dragoste. Dar dragostea e mai puternică si, intr-o zi, chiar dacă nu voi mai trăi să o văd, ea trebuie să invingă”. Cel care a putut să transpună in operă viziunea atât de complexă si delicată a Reginei Maria a fost un om format tot la confluenta dintre două lumi: elvetianul Jules Jennin, care până la revolutia bolsevică fusese grădinarul-sef al tarului Nicolae al II-lea si ingrijitorul parcurilor din jurul palatelor de la Sankt-Petersburg. Acesta a putut-o intelege pe Maria, realizând in 1926 proiectul complexului, inclusiv a grădinii divine a lui Dumnezeu, a grădinii Ghetsimani, a grădinii Valului Albastru, a Aleii vinului, a Puntii suspinelor… fiind in cele din urmă inmormântat, impreună cu recunostinta reginei, in locul creat de el. Regina Maria chiar a trăit cu o imensă bucurie in acel loc (finalizat in 1936, cu doi ani inaintea mortii ei), avându-i alături in special pe fiica sa, principesa Ileana si pe fiul său, printul Nicolae, care aveau propria lor vilă de resedintă – Săgeata albastră. Ileana, cea mai mică dintre fiicele Mariei, viitoarea maică Alexandra, a fost la fel de atasată de Balcic ca mama sa. De altfel, in calitate de presedinta de onoare a institutiilor de fete ale Asociatiei Crestine din România, principesa Ileana a organizat acolo o colonie de vară pentru fetele rămase orfane după Primul Război Mondial. In acest decor al elegantei si rafinamentului delicat, Regina Maria isi primea nobilii săi oaspeti veniti fie cu masinile, fie cu elegante iahturi ce ancorau la pontonul de lemn din dreptul Cuibului linistit, oferind fiecăruia delicatese culinare potrivite personaliătii si gustului fiecăruia, uitându-se la filmele proiectate seara la cinematograf sau plimbându-se pe misterioasele alei ale grădinilor. Dintr-un port comercial cosmopolit, cu un aer oriental la inceputul secolului XX, Balcicul a deveni sub bagheta magică a reginei Maria un punct de atractie nu numai pentru protipendada politică bucuresteană a epocii, ci si pentru lumea boem-artistică, pictorii găsind acolo, atunci ca si acum, un stimulant peisaj. In zilele noastre, autoritătile bulgare, fără nici un fel de prejudecăti sau resentimente, au restaurat si redat circuitului turistic (după paragina si dezinteresul comunistilor) ceea ce ei numesc Complexul arhitectural-botanic Dvoretsa-Balcic, transformându-l cu inteligentă si bun-gust intr-un agreabil punct de atractie. Mai ales turistii români sunt intâmpinati la intrarea in complex si in gradina botanică de o alee străjuită nu numai de căsute doldora de suveniruri cu regina Maria si familia regală, ci si de restaurante cu meniuri scrise, cu umor, in româneste.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al “Ziarului de Duminica” si revistei “Flacara”.