MEMORIA CARTII POSTALE / Dor de haiducie

Haiducul, ca personaj cinematografic, s-a dovedit a fi un foarte profitabil ingredient pentru domolirea spiritului gregar, fie acesta anglo-saxon (vezi “Robin Hood” sau “Zorro”), fie mioritic (vezi “Șaptecai” sau “Iancu Jianu”). In fond, este vorba despre revanșa livrescă a spiritului justițiar al omului de rând, care oricând se dă in vânt după o zeflemea la adresa oficialităților, mai ales dacă povestea este palpitantă și conține un ingredient erotic cât mai delicios. Rezultă astfel o rețetă infailibilă pentru a fi digerată de marele ecran spre deliciul popular și creșterea exponențială a numărului de bilete rupte la intrare. Cinematograful românesc de odinioară ca și cel mai deunăzi nu a făcut excepție. In primul an al Marii Crize interbelice, un regizor debutant, Horia Igiroșanu (1896-1960) lansa două noi proiecte (incă mute) deschizătoare de gen pe malurile Dâmboviței, unde se consumau indeobște producții hollywoodiene: “Iancu Jianu”, cu premiera pe 3 martie 1929 la cinema Eforie, și “Haiducii”, cu premiera pe 30 decembrie 1929 la cinema Femina. La fel ca in zilele noastre, reacția criticii față de o producție autohtonă a fost perfect divizată: dacă pentru cronicarul George Teodorescu, melancolicul și amorezatul Iancu Jianu era “o rușine desăvârșită pentru creația cinematografică națională” (“Premiera ilustrată” din 28 februarie 1929), in schimb, Marcel Blossom afirma că “succesul a dezmințit orice așteptare” (“Cinema” din 25 decembrie 1929). Despre “drama de aventuri” “Haiducii”, “o inscenare cinematografică inspirată direct din legendele populare despre viața haiducilor”, PR-ul epocii recomanda indreaga recuzită a genului: răpiri, răzbunări, iubiri, travestiuri, lupte, urmăriri, cazne, patimi, pe care le vom regăsi din plin 40 de ani mai tarziu, in foarte populara serie a haiducilor regizată de Dinu Cocea. Același critic, Marcel Blossom, compara “Haiducii” lui Igiroșanu cu westernurile americane din punctul de vedere al dramatismului acțiunii și plasticității peisajului, la fel cum a incercat (și uneorici chiar a reușit) și seria din anii 70 cu ardelenii lui Dan Pița in Vestul Sălbatic. Inainte de a lansa, la sfârșitul lui 1930, ultimul film din această primă trilogie haiducească, intitulat “Ciocoii”, Horia Igiroșanu a condus imediat după premieră un turneu de promovare in țară a “Haiducilor”, in care vedetele precursoare ale lui Ion Besoiu, Emanoil Petruț, Florin Piersic, Toma Caragiu, Colea Răutu, Marga Barbu, Aimee Iacobescu, Jean Constantin urcau pe scena cinematografelor și jucau “scene dialogate”, iar după proiecție ofereau autografe pe cărțile poștale special editate cu fotografia lor din film. Acei actori, care nu s-au bucurat de o popularitate conservată pe mai multe decenii precum cei din generația anilor 70, proveneau din Academia de Mimodramă condusă tot de temerarul regizor Horia Igiroșanu: George Ștefănescu in rolul lui Iancu Jianu (ulterior interpretat de regretatul Adrian Pintea), Cristache Antoniu in rolul căpitanului de haiduci Mereanu (rol preluat de Emanoil Petruț și adus la notorietate de Florin Piersic sub numele de Șaptecai) și Iva Dugan care o juca pe seducătoarea Victorița și, in travesti, pe haiducul Mihăiță intr-o manieră ceva mai proaspătă și convingătoare decât urmașa acesteia din anii 70, Marga Barbu, soția scenaristului seriei “Haiducilor” și ulterior a celei cu “Mărgelatu”, Eugen Barbu.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al “Ziarului de Duminica” si revistei “Flacara”.