Pahar de otravă

lumina doar bucuroasă ne-o putem

închipui

nu doar să fim –

să trăim vrem

ca să fim vrednici pentru iubire

mereu în a orbului măsură iubim

căci și moartea e provizorie

ne amenajăm

ca apoi să ne mutăm

căci pe noi ne jecmănesc

ale noastre general plăsmuite lucruri

hai să ne uităm limba

de la ierburi-copaci

din nou a vorbi să-nvățăm

din ale ceasului arătătoare

timpul ascute pumnal

și noi cât e ceasul nu știm

în locuri comune ne adunăm

îmbătați de potrivite slove

îi iertăm lui Dumnezeu

că lumea a lăsat-o neterminată

și bem paharul de-otravă pe care

franjurita viață îndrăgostită

ni-l întinde