Pastel/ de Andrei Ciurunga

Fata intrase sfioasă-n pădure.

Stejarii aveau trunchiuri tari de bărbați,

robuști, rămuroși, răsfirați,

cu semne vechi în piepturi, de secure.

Trezind nelămurite chemări de-mbrățișare

trupul fetei trecea nebulos printre ei.

Copacii păreau mai masivi și mai grei

și-n rădăcini mai tulburi fiecare.

Râvnind, priveau cum pasul i se pierde

și sevele, sub scoarță, se ridicau a plâns,

dar iedera se-ncolăcea mai strâns

și le-nvelea, felină, privirile cu verde…