Pe urmele lui Matila C. Ghyka la Londra

De câțiva ani, pașii m-au dus în străinătate uneori pe urmele esteticianului și diplomatului Matila C. Ghyka (1881-1965), căruia i-am consacrat câteva articole în “România literară”. Unul dintre primele contacte palpabile cu familia sa a constat în vizitele numeroase pe care le-am făcut la Paris rudei sale Alexandru Ghika, președinte al Casei Românești, în fostul apartament al fiicei esteticianului, Maureen.

Se afla într-un cartier elegant al capitalei franceze, pe Rue du Ranelagh. La un moment dat aveam să aflu dintr-un document de arhivă francez, legat de studiile pariziene ale arhitectului și scriitorului G.M. Cantacuzino, că părinții acestuia, diplomatul Nicolae B. Cantacuzino și soția sa Marcela născută Bibescu, locuiseră în vremea misiunii la Paris, după Primul Război Mondial, în calitate de consilier de legație, pe aceeași stradă. Ranelagh era numele unui lord englez din veacul XVIII, care apare la loc de cinste și în onomastica apropiatelor capitale Londra și Dublin.
Chiar dacă este contestat de unii – e și firesc când vine vorba de redescoperirea legilor frumuseții, pentru a pune problema pe scurt -, Matila C.Ghyka rămâne un scriitor de talent, cu acut spirit de observație și cu privire pătrunzătoare, ce pun în umbră posibile acuzații de frivolitate. Cele două volume de memorii, traduse în românește în ultimii ani, aduc la lumină o curiozitate și o mobilitate fabuloase. Dacă în voiaje precedente – în Franța, Suedia și Irlanda – l-am regăsit pe Matila C. Ghyka în ipostaze variate, de la prezența unor cărți ale sale în librării și până la vestigiile arhitectonice ale iluștrilor strămoși ai soției sale, de această dată a fost vorba de destinația finală a călătoriei sale pământești: cimitirul Gunnersbury din Londra.
Pe Internet văzusem cu ceva vreme în urmă imaginea pietrei sale de mormânt, delabrată și aproape stând să se prăbușească. Criticul de artă Radu Varia a avut de curând amabilitatea să-mi semnaleze faptul că a restaurat-o, ceea ce am constatat și la fața locului. Unul dintre primele drumuri în această vară, la Londra, a fost așadar la cimitirul Gunnersbury, aflat la marginea orașului, dar relativ ușor accesibil. Nu e unul dintre cimitirele cele mai cunoscute din capitala britanică, dar încântă prin vegetație, prin intrarea sa plină de flori, prin întreaga sa arhitectură peisageră. Foarte cosmopolit, cimitirul cuprinde aproape de-a valma morminte anglicane, catolice, evreiești, ortodoxe, armenești, precum și un memorial al celor căzuți la Katyn. Pe morminte se văd nume mari din aristocrația europeană: nu departe de mormântul lui Matila C. Ghyka l-am zărit pe cel al unui conte Zamoyski, pe cel al unui principe Lieven și pe cel al unei principese Sapieha născută contesă Szembek (de reamintit faptul că unul dintre ambasadorii polonezi cunoscuți la București în perioada interbelică a fost contele Szembek). De altfel și esteticianul român se bucură pe inscripția tombală de titlul princiar, fără însă a se preciza vreo altă calitate. E înmormântat alături de soție, Eileen născută O’Conor, a cărei veche și spectaculoasă genealogie anglo-irlandeză merită o incursiune aparte. Pe piatra de mormânt pot fi citite următoarele cuvinte: “Ă In loving memory of Princess Eileen Ghyka February 10th 1963 R.I.P. șâ Requiescat in Paceț / also Prince Matila Ghyka July 14th 1965 R.I.P.” Aflat oarecum în marginea cimitirului, mormântul poate fi însă prins ușor în câmpul vizual; constituie o remarcabilă prezență românească, chiar dacă acest fapt nu e prea evident, în lipsa unei precizări exprese.
Din Amintirile lui Matila C. Ghyka am mai aflat despre locul căsătoriei sale, în 1919, într-una dintre cele mai somptuoase biserici londoneze. Situată între Victoria & Albert Museum și faimosul magazin Harrods, Brompton Oratory este al doilea lăcaș catolic ca mărime din capitala londoneză. Închinat Sfântului Philip Neri, seamănă cu o biserică de la Roma, ceea ce poate că nu e întâmplător în biografia diplomatului român. La intrare există o placă comemorativă cu numele decanilor; semnificativ în contextul epocii, între 1917-1920, decan a fost purtătorul unui nume francez.
Căsătorit la Londra și înmormântat în același oraș, destinul lui Matila C. Ghyka pare legat de orașul de pe Tamisa mai mult decât de oricare altul, deși au fost multe în biografia sa. În vremea celor două războaie mondiale și o parte din anii interbelici s-a aflat în post diplomatic la Londra. Poate că memoria sa ar merita să fie cultivată mai mult pe acele meleaguri.

MIHAI SORIN RADULESCU – n. 1966, București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității București. Specialist în istorie socială românească și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească, 1860-1900”, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999, “Genealogia românească”, Editura Istros, 2000, “Memorie si stramosi” (2002) si “Cu gandul la lumea de altadata” (2005).