POEMUL SAPTAMANII / De la mansardă

De la mansardă privesc scuarul caldarâmul ca o tablă-de-șah fantezistă portocal in ghiveci pe‑un pătrat, pomello pe‑un altul apoi, iată, lămâi pe‑o tușă groasă de mediterană ce culoare?… mai incape vorbă? albastră! un pătrat verde, un pătrat roz, un pătrat cadrilat- er – taraba zarzavagiului și șezlongul pentru nudul lui Pallady pătratul de cretă, ceasul solar… Dar flașnetarul? Nu fi nerăbdător – toate la timpul lor De ce nu Louis Armstrong poposind in Provence? De ce nu! What a wonderful world! Venus lăsând un genunchi in pământ, lâng‑o amforă umplută cu aerul antichității intinzând o mână albă de pe‑un pătrat pe altul… Il vezi? cupidon, pe‑același pătrat al tablei-de-șah lângă amforă pitulându-se ghiduș cu arcul lui caraghios felinarul și, lângă el, franzelarul elevele care chiulesc de la școala normală și s‑au oprit să cumpere brioșe – Ah, ce le place! Ați invățat la franceză: charcutier – Unde‑i?… Căutați‑l in scuar! le strig iată, pătratul de colo!… copertine dungate, prelate, copertine, prelate măcelarul mustăcios, chei yale, ascuțitorie dar cine nu‑i aici mustăcios? Nu‑i chiar un furnicar de oameni dar plimbăreți, slavă Domnului cofetarul – what a wonderful world! cumetri pe scaune pliante coate intinse pe mese, leneș, ici una colo, alta, și colo, și colo N‑am să număr pătratele scuarului ca șahul Persiei, ca șahul Bermudelor Știu doar c‑ar fi destule dacă n‑am număra

…prea departe.