POEMUL SAPTAMANII/ (in ce mă privește...)

in ce mă privește n-am decât să mor de foame intr-o fântână seacă din Balcani – dacă la atât m-a dus capul. n-am decât să mă cutremur de plâns la trompetă singur cu cocoșul de tablă de pe casă noaptea in lumina lunii doar-doar va dispărea viziunea unei găleți coborând in fântână plină cu ochi omenești zbieretele plozilor de lapte pironiți de zidul coșcovit pieile jupuiților de vii atârnând la uscat pe crengile duzilor. ăsta nu e poem. e o trapă deschisă prin care intru-n pământ de rușine de frică mă fac mic-mic de specie mă dezic. e o fântână seacă din Balcani am căzut in ea ca prostu cu trompeta regimentului și-acum că armele tac stau și cânt la trompetă. nu mai bocesc. nu mai urlu. deasupra cerul cu stele plin cu ochi omenești o stafie albă pe deal in sus hăt departe pe casă cocoșul de tablă scârțâie și nici nu-i pasă atât de plat

de tăcut.