POEMUL SAPTAMANII/ Struna

cândva plezneste struna minunata, orfeu, batrân, nu-si mai aude pasii nici melopeea cea taraganata, intâi se sting acutele si basii, apoi se sterge melodia toata oh, amnezie, ceara blestemata care astupi timpanul vremurilor ca si cum fariseii si afonii, lasii ar fi sufleuri iar piesa terminata prin minte se perinda dintr-o data cioran vorbind in limba lui ca sasii, o simfonie, vai, neterminata, columb gesticulând cu bastinasii

sau linistea, fidel inregistrata…