Versiunea completă
Ziarul de Duminică

REPORTAJ/ Academia de Poezie

Observ un fapt care mă incântă: poezia se scutură de populismul ieftin, care ar fi dus-o la concurență cu divertismentul, și caută publicul adevărat. Publicul adevărat de poezie este mic, nu foarte mic, dar e un public de calitate. Care citește, aude poezie pentru incarcatura poetică a textului și nu pentru factori exteriori ei.

Stan Constantin · 10 decembrie 2009 · 4 min de citit

Observ un fapt care mă incântă: poezia se scutură de populismul ieftin, care ar fi dus-o la concurență cu divertismentul, și caută publicul adevărat. Publicul adevărat de poezie este mic, nu foarte mic, dar e un public de calitate. Care citește, aude poezie pentru incarcatura poetică a textului și nu pentru factori exteriori ei. Se acreditase ideea că lângă poezie trebuie să mai adaugi ceva – Puși Dinulescu propunea, ironic, la un moment dat, o lansare de carte cu striptease – ca să dea lumea năvală. Si ce să faci cu publicul venit pentru evenimentul creat, croit să vadă, să audă, să rețină numai ce-l interesează, adică divertismentul? Cum ce să faci cu el? Te lauzi că la manifestarea aia a venit lume multă! Atât și nimic mai mult. In Aula Bibliotecii Universitare din Iași, și anul trecut, și anul acesta a fost public. Nu puțin și de calitate. Foarte elegantele reviste de poezie (dau exemplu aici doar “Poesis”) au și ele cititori constanți, fideli și degustători de artă. Semnul imbucurător este că poeții -așa cum i-am simțit in manifestări, in recitaluri, dar și din cele spuse de ei in discuții sau la șuete – nu mai resimt acea frustrare incercată cu ceva timp in urmă. Stabilizarea unui public, ivit din cernerea cu o sită deasă a preferințelor, gusturilor, culturii, nevoii lui de poezie, le-a creat o binecuvântată stare de confort: nu se mai simt singuri in demersul lor. Imi voi susține afirmațiile de mai sus prezentând, pe de o parte, aici, o revistă de poezie, iar data viitoare va voi vorbi despre intalniri poetice admirabile care au făcut săli pline și la care peozia s-a ascultat intr-o liniște călduroasă. La Festivalul de la Iași, intitulat “Petrecere cu poezie, prieteni și… trufe de ciocolată” a fost lansată revista “Academia de Poezie”, eveniment repetat la Târgul de Carte “Gaudeamus”, de data aceasta și intr-un format de lux, in tradiția cărților-obiect de artă a Editurii lui Emil Stratan, EIS-Art. Revista, care iși propune apariții trimestriale in format A4, are o sută de pagini și beneficiază de patronajul spiritual al filosofului Mihai Șora. Tinuta și sumarul au, intr-adevăr, o aură academică, operând numai cu certitudini și fara vreo umbră de indoială care să lase loc dezbaterilor. Linia e trasată de editorialul lui Mihai Șora, a cărui incredere in poezie și cuvânt este nemărginită: “Trebuie negreșit să-ți ții destinul. Să scrii. Să nu pui vreodată – din prea-plin ori din grabă – la indoială poezia. Chiar dacă lumea se lasă greu citită până in adâncul ei cel mai adânc, trebuie să inveți să-i pătrunzi ințelesurile. Aici se află imperativul”. Chiar și eseul lui Benjamin Fondane, tradus și prezentat fragmentar de Luiza Palanciuc și Mihai Șora – “Fals tratat de estetică. Eseu despre criza de realitate” – impune un ton pozitiv prin fervoarea cu care Fondane pledează pentru existent in concretețea lui și desfidând abstractul, teoreticul. Revista impune viitoarei Academii a Poeziei Române două nume mari, Angela Marinescu și Ion Mureșan, publicați cu grupaje consistente și comentați/analizați de critici importanți – Alex. Ștefănescu și Alexandru Cistelecan, și pariază pe două nume tinere bine definite in noua literatură Marius Ianuș și Constantin Acosmei – girați, la rându-le, de Ion Pop și Bogdan Crețu. Din poezia europeana ni se propune Simon Vinkenoog, poet olandez, “profet al dragostei și al LSD-ului”, evocat, intr-o intâmplare savuroasă, de Ioan Es. Pop. Lucian Vasiliu oferă un amplu fragment dintr-o convorbire cu Cezar Ivănescu despre Eminescu, poezie, existență, morală și intransigență, iar despre Constantin Baciu, cu ale cărui lucrări este ilustrată revista, scrie, recuperator, Pavel Șușară. La “Cartea de poezie”, Paul Cernat comentează entuziast volumul lui Aurel Pantea “Negru pe Negru”. “Academia de Poezie” se dorește chiar o Academie de Poezie! CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul “Gerda”. Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul “Poesis” Satu Mare, revista “Luceafarul”. Premiul APLER pentru jurnalism cultural. Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica “Reportaj”, in “Ziarul de Duminica”.

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

Citește și