Versiunea completă
Ziarul de Duminică

REPORTAJ / Boborul

Ne plângem, cei care ne plângem, de calitatea vedetelor noastre. Despre unele nici măcar nu știm cam in ce domeniu combat. In dreptul uneia, despre care habar n-aveam dacă este șanteuză, telenovelistă sau dătătoare cu gura la vreo emisie, scria lăbărțat și precis ca pe sticla de ulei de la Bunica: vedetă de televiziune.

Stan Constantin · 16 septembrie 2009 · 4 min de citit

Fusese fata invitată de atâtea ori pe la diverse emisiuni, incât iși făcuse o meserie: era aia pe care toți o știau de la televizor. In condițiile astea, desigur că doamna de la OTV, parcă Ciumac, care apărea de vreo lună seară de seară câte 10-12 ore, era ditamai starul. Ziarele au fost mai apoi pline cu știri despre “Magda Ciumac vrea să iși schimbe locuința”, “Magda Ciumac trăiește o frumoasă poveste de iubire”, “Magdei Ciumac i s-a propus să joace intr-o telenovelă” ș.a.m.d. Până când nimeni nu s-a mai intrebat cu ce se ocupă de fapt proaspăta starletă. Și-a făcut fani, s-au creat mici dispute intre realizatori care să o aibă (la emisiuni) pe “Magda” (care, desigur, a renunțat la numele de familie pentru că așa e moda). In fond, vedetele nu apar din neant. Pe astea le produce “boborul” nostru. Imi place la nebunie bancul cu fetița care, cu o zi inaintea inceperii școlii, urlă, se dă cu fundu’ de pământ intrebând-o pe mamă-sa “De ce trebuie să merg eu la școaaaaalăăăăă?!”, iar mamă-sa, femeie de-a noastră din “bobor”, cu simțul vremurilor noi, ii spune: “Pentru că ești urâtă!” Vedetele noastre nu sunt altfel decât noi: avide de notorietate obținută din nimic (sau din scandaluri regizate), grabnic doritoare de sclipiciurile vieții mondene (cluburi de “fitze” frecventate de indivizi cu care ai umple vreo două pușcării, mașini de lux pe care de multe ori poliția europeană le caută in disperare, amanți stilați care-și gratulează proprietatea blondă cu duiosul “Fă, te sparg”), dar care au susuținere populară. Cu toții ne pricepem la toate, dar mai ales avem un accentuat simț al gregarului (masa are dreptate, deci mergem cu masele!). Mentalitatea comunistă s-a inrădăcinat puternic in român. Lui i-a băgat in cap ideologia lui Marx și Lenin nu numai că este clasă conducătoare, ci și atoateștiutoare, că nu contează istețimea pe cât drept are mulțimea. O astfel de voce din “bobor” mă sfătuia, comentând un articol, pe un ton de ințelept ce-a urmat cursul scurt marxist-leninist in ale jurnalismului, să mă consult cu cititorii avizați, recte cu el, probabil, când scriu. Las deoparte imposibilitatea practică de a mă consulta cu cititorii inainte de a scrie (facem un cenaclu, le trimit textele ca pe vremuri la cenzură, vin eu cu ideile și ei cu stilizarea sau și ideile sunt avizate ca să fie pe linia justă, partinică a clasei conducătoare?), dar vreau să lămuresc un pic ce vrea să insemne a fi avizat in această lume a scrisului și ce inseamnă public. Avizați sunt cei care se pricep și ăștia sunt colegii din breaslă, criticii și istoricii. In nici un caz domnul care avea părerea fermă că Dan Chișu va rămâne in istoria literaturii nu va scrie istoria literaturii pentru ca adulatul domniei-sale să iși afle un loc alături de Dosoftei, Cantemir, Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu. Il mai asigur că o istorie a literaturii nu se face nici pe baza prezențelor la televizor și nici a cantității de fani pe care ii au Alice Năstase, Simona Catrina (alte autoare de cărți in postura de vedetuțe!) sau maestrul său Dan Chișu. Avizatului meu cititor nu-i cunosc competențele pentru că nu și le-a probat, nu-i recunosc nici măcar calitatea de a fi cititor de la care să pot folosi măcar o observație. Din când in când am luat in seamă opinii pertinente, păreri cu care se poate dialoga. Să nu se uite că publicul (masa, ratingul, nu?) alege adesea pe cel in care se regăsește: l-a ales pe Barabas și nu pe Isus. Cei care fetișizează “boborul” ar trebui să aibă mereu pilda evanghelică in față. Sau, spre a da un exemplu ce ne frige la suflet, rațiune, buzunare și credibilitate ca nație, să mediteze la cele 85 de procente cu care au fost castigate primele alegeri “libere și democratice” din România. CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Române (2004) pentru romanul “Gerda”. Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul “Poesis” Satu Mare, revista “Luceafarul”. Premiul APLER pentru jurnalism cultural. Este prezent de la primul numar, saptamânal, cu rubrica “Reportaj”, in “Ziarul de Duminica”.

Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.

Citește și