ROMAN SERIAL/ Bărbatul la 40 de ani (I)

1. Când simți că te cam lasă puterile, pe la 40 de ani, te legi de amănunte. Un pix care nu scrie, o țigară in care găsești un ciot de tutun, un autobuz care vine ori prea devreme, ori prea târziu, un semafor care nu-și schimbă culoarea când vrei tu, un taxi care trece pe lângă tine, o brichetă care nu se mai aprinde exact când ai nevoie de foc, un copil de țigan care cerșește tocmai când nu ai moneda devalorizată a României in buzunar – o gașcă de enervante detalii. 2. Când imbătrânești, cam pe la 40 de ani, te apucă o poftă nebună să cumperi un teren, să faci o casă impunătoare, să investești in afaceri, să devii cât mai cunoscut in mediul in care te-ai invârtit până atunci, să-ți iei mașină ori șofer la mașină, să muți traiectoriile râurilor, să construiești munți (dacă in curte nu ai unul de-a gata), să te deranjeze faptul că un bătrân cu barbă și-a sprijinit bicicleta de gardul grădinii – “vox populi, vox Dei”. 3. Ai ajuns și tu la 40 de ani – asiști neputincios la inchiderea șantierelor tale din Albania, “lupii tineri” din politică vin semeți, cu pas românesc mândru și cutezător și te trec pe linie moartă, te retragi, faci trei firme in trei țări europene și una și-n țara ta, ca să nu uiți de unde-ai plecat, ambasadorul român in Maroc moare, șeicul renunță la serviciile tale, apartamentul din Piața Romană ajunge la rude, moneda europeană trece pragul psihologic, iți iei românii din străinătate, acte, ambasade, șpăgi, căcaturi, vor lua șomaj in România, unul dintre muncitori iți intinde o sticlă de vin scump, “Dom’ patron, luați asta de la mine vă rog că tare mult ne-ați ajutat”, urcă in autocar, stai sub cerul senin al Madridului, pachetul de țigări e gol, “greșeală”, iți răspunde un prieten la telefon, te intorci cu avionul – și, culmea, când tu ai 40 de ani acesta nu mai vrea să se prăbușească. 4. Așa că atunci când ai 40 de ani strigi in gura mare câte fete frumoase ai posedat, povestești unor dobitoci sub 40 cum te-ai culcat cu nevasta nu știu cui, minți despre cum ai vizitat o groază de țări străine (după ce ți-ai pierdut o groază de nopți pe internet), te dai in stambă cu pozele aparatului foto digital și-ți faci un blog in care apari ca un erou al epocii, urli ca apucatul in metrou pe motiv că unor tipi de la pază li s-a părut suspectă geanta ta, stai ca momâia lângă niște indivizi ce-și bat joc de tine – simplă trecere dintr-o zi in alta. 5. 40 de ani e o frontieră pe care bărbații sud-est-ului Europei o trec intr-o veselie, ca și cum ar trece dintr-un coș de gunoi intr-un film de groază – faci un accident cu mașina, plătești o curvă de-o noapte, impresionezi clienții unui mic magazin cumpărând 24 de cutii de bere, nu una, o măsea netratată ți se sparge in timp ce-ți mănânci pulpa de pui – biletele pentru stadion au rămas in ploaia după-amiezii. 6. 40 de ani nu e o vârstă la care să intri lejer in viața altuia – aștepți să te prezinte cineva, să spună câteva cuvinte despre tine, să nu fii intrebat pe cine ai inmormântat in ultima vreme, ci tot felul de aberații superioare cum ar fi: “La ce carte lucrați acum?”, te intorci la tren, devii frapant ca verigă intre posesorii insemnelor moderne și țăranul perfect controlat de propria identitate, cazi in somn ca-ntr-o apă iar cercurile concentrice iți veghează alunecarea spre interiorul tău (cel mai de temut prieten), nu trece mult, iese soarele, apuci zdravăn cele două genți și cobori in orașul incapabil de satul ce-a fost cândva – azi nu vei face nimic benefic pentru planetă. 7. Nimeni nu-i fericit când vine letala cifră 40 peste capetele conform țuguiate ale românilor de-acasă ori din alte țări – iți rozi unghiile in nopțile fără femeie, spargi paharele de cristal de pereți fără a ține cont cât de mult ai dat pe o șampanie selectă, iei o bere din frigider, pleci pentru două săptămâni la munte, renunți la unele titluri de glorie pentru a accepta altele, pui mâna pe o scândură dintr-o stivă de lemne și spargi un bar unde un algerian te-a luat la mișto, te faci unic distribuitor al centralelor solare produse in Austria, mănânci pâine cu roșii castraveți, ceapă – supraviețuiești. 8. N-ai ce comenta când ai 40 de ani – trebuie să ignori adolescenții din scara blocului, să nu te gândești la doza abruptă a 41-ului, să iei patru algocalmine, să faci treizeci de flotări și optsprezece ridicări de picioare spre tavan (câte nouă de fiecare), să mergi dimineața in parcul orașului pentru un joggig plictisitor, să-i faci pe alții să creadă in tine – prăpăstioasă viață. 9. In România, la 40 de ani, ești “pe linie” – poți spune ca și alții: “La tăți ni-i greu/ Da’ la fiecare separat/ Si tăte-s scumpe” fără a te gândi prea mult la ce va să zică această ineptă malformație semantică, te poți gândi și la M. Demianciuc din Londra, la Dumitru Ilieș din Paris, la Gheorghe Chindriș din Montreal, la Dan Iordache din Quebec, la Harry White din Viena, la alții și alții pe care o cartelă de telefon mobil nu-i poate aduce inapoi, adormi fără a-ți aminti numele femeilor pe care le-ai avut și ele – aiurea, acum, cu turcii. 10. Uneori nu vrei ca semenii tăi să știe că ai 40 de ani – te strecori neștiut, necontrolabil printre concetățenii orei 11.23, ideologii timpului ar putea face un film despre pașii tăi intenși, disperarea ce te roade se transformă in somnolență, te așezi pe o bancă in fața unei biserici, adrian copilu’ minune iși face cartier rezidențial la Ștefăneștii de Ilfov, Dumnezeu a renunțat să-ți umble prin creier, ești al Lui in sfârșit, o personalitate te acuză că ești securist dar tu ești doar dureros de concesiv, teama de excese nu te mai paralizează, oamenii vorbesc vrute și nevrute despre poluare sau curve, doi tineri nu te lasă să treci printre ei, relația ta cu natura a devenit ambiguă, te proiectezi intr-un spațiu al dorințelor prioritare, te intâlnești cu ea, moartea și viața ta presărate ici-colo, pe unde-ai putut să te strecori, te cheamă acasă, te iubește, a făcut curat și mâncare, a imbrăcat copiii și i-a trimis la școală, ieși in stradă deformat, distrus, inautentic – iți vine să urci pe un bloc turn și să verifici dacă Iisus a avut dreptate când s-a luat la harță cu diavolul. 11. Pe o stradă dintr-un mare oraș o femeie plânge exact când tu ai 40 de ani – intr-un cămin studențesc, o tânără e făcută “poștă” și plânge, in Bacău o bătrână e lovită de nepotul său și plânge, in SUA cad două turnuri și SUA plânge, 40 de ani pe fondul acestor prelungi văicăreli și nu le poți opri, atunci pentru ce te-ai născut?, răspunsul e unic, un tip și-o tipă s-au iubit și gata copilu’, să mai faci copii in urletele astea de durere – te uiți cu ciudă la becul pe care trebuie să-l stingi doar coborând din pat, grea povară. 12. Te poți trezi cu barbă la 40 de ani (rodul unor presiuni psiho-sociale) mai ales dacă ai fost campion național de judo in liceu – poți da interviuri televizate despre binefacerile hinduismului, poți vinde parfumuri ecologice, poți schimba euro in lei ori in dolari, poți cumpăra adidași, blugi, ceasuri la prețuri mici, poți face sex oral cu o fătucă de 15 ani, poți urca intr-o telecabină care te lasă pe-un vârf de munte, poți cobori ori poți rămâne acolo pentru totdeauna – stupefiante alegeri. 13. Poate că nimeni n-a fost mai sincer la 40 de ani, mai incapabil de chestiuni mărețe, mai predispus unor plescăituri de fălci lingvistice ca tine – ele aduc mai degrabă a fișă clinică decât a literatură, te vei trezi și mâine la fel de sec, nici o corabie nu se va ivi din aburii somnului, cât timp vei bea cafeaua te vei obișnui cu surogatele, clișeele, cotele comportamentale, transparențele ce devin pe zi ce trece oglinzi, mai ai un pic de păr, niște dinți necariați, ești incă frumos, puternic, inteligent, nu te lași dus la vale, nu te predai cu una, cu două, remarci uimit că ai cumpărat, până la această cafea, vreo 15 telefoane mobile care zac stricate intr-un sertar, trebuie să mergi la baie și, cu o fotografie mare de când aveai 20 de ani in mână, să te privești, să tremuri, să găsești de cuviință că ești la o vârstă bizară, să ieși din baie gol, să traversezi sufrageria prin care n-a mai trecut de vreo 70 de zile nici țipenie de om, să urli a pagubă, pe-acolo, prin apartament, lângă tine, cândva trăia o femeie – uzual amănunt.

Va urma