Sărbători de familie/ de Anca Mizumschi

La fiecare sărbătoare bunicii făceau întâi o groapă în pământ

Apoi ne strigau pe nume de două ori pe an: de Crăciun și în ziua de Paște.

Ne adunam la mesele de lemn scoase în curte și ciocneam

anul nașterii de anul morții; când astea două se întâlneau,

era bine, îți dădeau un sentiment de siguranță. Mergeam la toate petrecerile,

nimeni nu era cu adevărat singur, până când anul morții a dispărut,

a devenit anonim și nimeni nu a mai ciocnit cu nimeni,

nimeni nu s-a mai întâlnit cu adevărat și tot ce știam despre noi era

că ne-am născut, fiindcă mama sau tata aveau o listă

cu numele noastre scrijelite

în lemn pe o masă

Din volumul Cântec pentru surdomuți, în curs de apariție