Singurătate/ de Demostene Botez

Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.

În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.

Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.

Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.

Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.

Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.