Sluga regelui/ de Florin Mugur

Ești sluga regelui – îmi spune prințul,

sluga muncită, cu picioarele bolnave,

a trădătorilor.

Ce jumătate de femeie ți-au promis,

ce sfert de pîine, ce iluzie de lună?

Ești o fantomă pîndind lîngă numele meu tulburat.

Sînt, touși, solidar cu tine – spune –

oglinda ta, eu însumi, prinț mereu

și niciodată rege al Danemarcei.

Servitor fanfaron care nu poți pricepe decît

partea bătută de lună a lucrurilor,

bufon plătit cu monezi de cenușă,

ascunzându-te după perdea

și-n mormintele regilor

și sub patul reginelor,

te pizmuiesc și sunt bolnav o clipă,

un prinț bolnav de-un dor de-a fi bufon,

și voi porni să te ucid cu milă –

ești mai mult decât mine, ești însăși istoria mea,

bufon căruia zeii i-ai lăsat

darul ascuns de-a-ncorona pe lume

cuvintele, ca niște regi copii.

Din volumul Florin Mugur, “Destinele intermediare”, Editura Tineretului, București 1968