Țara Lăpușului, văzută de Răzvan Voiculescu/ de Stelian Țurlea

Răzvan Voiculescu e un nume foarte cunoscut în fotografia românească. A publicat până acum câteva admirabile albume de fotografii, pe teme diverse, fie peisaje – de fapt portretul unei regiuni pe care prea puțini dintre cei care susțin că o știu o cunosc cu adevărat -, fie portretele unor oameni, chipuri care aveau ceva de spus chiar și atunci când erau imobile. Despre aproape toate, Ziarul de Duminică a informat prin diverse modalități, la vremea lor.

Răzvan Voiculescu a plecat din România la finele deceniului opt, a absolvit Institutul de Arte Plastice din Copenhaga, s-a specializat în graphic design și fotografie la Colegiul de Arte Vizuale din New York, a avut exploziții personale de fotografie la Copenhaga, Goteborg, Paris. Revenit în țară, a publicat albumele de care aminteam, aproape fiecare însoțit de un scurtmetraj multimedia.

Acum, Răzvan Voiculescu pregătește un nou eveniment – lansarea unui album de fotografie intitulat “Țara Lăpușului. Destine încrustate”. Este primul album color dedicat subiectului și care se vrea o prezentare complet necosmetizată a unei zone cunoscute din România.
Departe de autenticul de muzeu, albumul lui Răzvan Voiculescu recuperează un topos românesc sufocat de clișee și-i redă frumusețea, care vine tocmai din adunarea acestor ipostaze hibride ale tradiției, brăzdate de inserții de modernitate, de kitsch, de plastic. “Țara Lăpușului. Destine încrustate” conține “pasaje” absolut mitologice, obiceiuri care încă se păstrează nealterate, costume, tradiția fabuloasă a ușilor neîncuiate, dar are și curajul demitizărilor: alăturarea candidă a lânei țesute la război cu florile de plastic și transformarea ca prin farmec a definiției autenticului; asocierea naturilor moarte cu cârpele de bucătărie și cu furculițele ruginite, a gablonzului cu gadget-ul religios (brățara cu mătănii), a carpetei de perete cu ghiveciul de plastic. Miza lui este “salvarea” unei imagini încă existente a satului românesc. Albumul va fi însoțit de un DVD cu “the making of”, care e în sine un scurtmetraj, un produs cultural de sine stătător, ce poate fi “consumat” și separat, iar coloana sonoră este semnată de emblema muzicală a Lăpușului, Grigore Leșe.

Spre sfârșitul lunii aprilie a acestui an, Răzvan Voiculescu ne spunea într-un scurt interviu că albumul la care lucra “povestește despre oamenii Țării Lăpușului, reflectă viața de zi cu zi a acelor suflete. Nu m-am orientat către sate sau biserici mai cunoscute, turistice. Am dorit să arăt cât de frumoase pot fi locurile pe lângă care trecem, în călătoriile noastre, fără să fim atenți la valoarea lor spirituală.”
Astăzi, cu câteva zile înaintea evenimentului lansării, artistul declară: “Din timp în timp, descopăr câte un loc unde pot să uit de timp. Lăpușul a fost o astfel de întâlnire, în care tot ce îmi trecea prin fața ochilor înceta să mai fie fugar și îmi persista mai mult pe retină. Cât am hoinărit acolo, privirea mi s-a convertit la un alt ritm, în care eram lăsat să stărui, să înțeleg, să mă confund cu ce văd, să văd… Să ajung până la fibra culorilor, a cutelor, a brazdelor, a tăcerilor. N-aș fi putut să văd aproape nimic din toate astea fără ajutorul călăuzei mele de suflet Nelita, învățătoarea din Coșteni, care m-a purtat printre oameni și m-a îndemnat spre coclauri neștiuți, de unde să privesc mai îndeaproape depărtările.”
Evenimentul de lansare a albumului e programat pentru luni, 22 noiembrie, în Sala “Constanța” a Hotelului Marriott din București, și va include un miniconcert Grigore Leșe.

În imagini: 1. Coperta albumului; 2. Înger vesel din biserica Drăghia; 3. Râs și plâns; 4. Ana a lu’ Parga; 5. Natură moartă cu avuție la vedere, sat Costeni; 6. Pavel Sprijin, Costeni; 7. Sfială cu basma și zestre. Maria lu’ Griguța din Costeni; 8. Destine încrustate. Niculae Pitiș; 9. În Marea Trecere; 10. Mirarea filosofică; 11. Costeni. Arat și foc

STELIAN ȚURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) și filosofie (1976), la București, a fost aproape trei decenii redactor de politică externă la revista “Lumea”, a condus, după 1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, după care a lucrat în televiziune, ca șef al departamentului de știri al Antenei 1. Din 1996 lucrează la PRO TV, din 2000 este și editor senior al Ziarului de Duminică. Este autorul a zece cărți de publicistică, zece romane, opt cărți pentru copii și două traduceri. A îngrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România (AER) pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii în 2000 și Premiul AER pentru roman în 2003.