TICHIA DE MARGARITAR / Pe „trepte de lumină”

De mai mulți ani, un iubitor de poezie sensibil și generos, dar lipsit de competența unui profesionist, Ion Machidon face să funcționeze Editura “Amurg sentimental”, căreia i-a adăugat la un moment dat și un cenaclu. Naiv și insuficient cultivat, el se supraevaluează când crede că poate fi liderul unei “mișcări literare” demne de luat în seamă. Autorii pe care i-a grupat în jurul editurii și cenaclului sunt aproape toți, după chipul și asemănarea lui, niște amatori, situați, e adevărat, în proximitatea literaturii, dar niciodată înăuntrul ei. O antologie de cenaclu – “Trepte de lumină” – ilustrează această eroare de situare.
Membrii grupării consideră în mod greșit că în poezie totul trebuie să fie “frumos”, în sensul convențional al cuvântului. Că un poet trebuie să urce pe “trepte de lumină” (cum este intitulată antologia), să aibă o atitudine extatică, să vorbească teatral-melodios. Tonul îl dă chiar Ion Machidon în prefața sa:
“Să sperăm că și în acest an, prezentându-ne cu această antologie la căpătâiul marelui înaintaș, Alexandru Macedonski, somnu-i va fi mai ușor cu încă o primăvară, pentru că liliacul a-nflorit și privighetoarea cântă de pace, de cer albastru, de dorul celor plecați pe drumul stelelor nepereche!”
Frumusețea obligatorie este însă la fel de neproductivă din punct de vedere literar ca urâțenia obligatorie (din poezia tinerei generații). Plină de cuvinte “poetice”, poezia alunecă în kitsch, aducând aminte de acele case care au fațadele acoperite cu plăci de faianță. Aproape oriunde deschizi volumul “Trepte de lumină”, dai peste discursuri care evocă beatitudinea, dar nu produc nici o emoție.
Iată, ca exemplu, un fragment din poemul “Amintire” de Mihai Tănase:
“Eram/ Pasăre migratoare/ În geana ta.// Fără cântec și/ Fără vreun dor// Treceam…// Și nu era decât/ Lacrima nopții./ În tot acest pustiu/ De tăcere// Și tu// Mă priveai/ Prin ochi de/ Petale…”
Folosirea unor cuvinte frumoase nu garantează faptul că poezia care rezultă este frumoasă.

ALEX. ȘTEFĂNESCU. Critic și istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 cărți, dintre care a avut un mare ecou “Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000”, apărută în 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro și contra, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei). Emisiunea “Un metru cub de cultură” difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, “Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu” – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Noua sa adresă poștală este: București, O.P. 22, c.p. 22. Cea electronică este alex2108145@yahoo.com