TICHIA DE MARGARITAR / Retorică de specialist

Ion M. Mihai, autorul volumului de critică literară “Lecturi sublimate”, se pronunță dezinvolt și… hazardat asupra cărților pe care le citește. Deși nu stăpânește perfect limba română, dezvoltă o retorică de specialist în domeniu: “Pentru a preveni orice neînțelegere ș…ț, trebuie să precizăm de la început că nu este vorba de o antologie exhaustivă”.
Dar cum ar putea fi exhaustivă o antologie, care prin definiție este o selecție?! Iată și alt exemplu:
“Dumitru Micu, avizat istoric și critic literar a publicat de curând o prestigioasă monografie Arghezi”.
Nici o carte nu poate fi încă din momentul publicării prestigioasă. Ea poate dobândi prestigiu ulterior, pe măsură ce este citită și și i se recunoaște valoarea.
Pe de altă parte, întâmplător, lucrarea lui Dumitru Micu chiar este prestigioasă, dar nu pentru că a fost așa încă din momentul publicării, ci pentru că a devenit prestigioasă, în deceniile care au trecut de la apariția ei. Dumitru Micu nu a publicat-o de curând, cum crede în mod greșit Ion M. Mihai, ci în 1965; a revenit cu o ediție, revăzută și completată, în 1972, iar de curând a publicat-o încă o dată.
Un mod aproximativ de a folosi limba română, o superficialitate voioasă în evaluarea textelor – acestea sunt dovezi clare de amatorism. Lor li se adaugă obișnuința de a scrie cu aceeași considerație despre scriitori clasici și autori obscuri. Între Eminescu și M. N. Tomi, între Caragiale și Vasile Dobra nu sunt, din punctul de vedere al lui Ion M. Mihai, mari diferențe de valoare. M. N. Tomi, un versificator în general neinspirat (“Poemul stând pe picioarele sale răscrăcănate/…/ pare doar o deschidere de supape/ pentru aburii aureolelor ce-nconjoară viața” etc.), este tratat ca un clasic în viață:
“Neliniștit de gravele probleme existențiale actuale din societate, obsedat de propria-i stare fizică ce-l urmărește ca o existență paralelă, poetul face dese recursuri în sine însuși, reușind să creeze stări poetice elevate.”
În mod similar, Vasile Dobra, autorul unor impresii de călătorie lipsite de orice semnificație literară, are parte de de o cascadă de caracterizări elogioase:
“Un joc agreabil care place, încântă și creează satisfacții psihice majore. Totul e plin de lirism ca un poem romantic medieval.”
Găsind satisfacții psihice majore în lectura unor texte fără valoare, Ion M. Mihai ne provoacă insatisfacții psihice majore.

ALEX. ȘTEFĂNESCU. Critic și istoric literar, prozator, dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6 noiembrie 1947. Autor a 15 cărți, dintre care a avut un mare ecou “Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000”, apărută în 2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro și contra, a fost răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei). Emisiunea “Un metru cub de cultură” difuzată de Realitatea TV i-a adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune, “Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex. Ștefănescu” – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Noua sa adresă poștală este: București, O.P. 22, c.p. 22. Cea electronică este alex2108145@yahoo.com