Toată Europa joacă după cum cântă Germania

În schimbul îndeplinirii condițiilor cerute, Germania a fost de acord să sporească puterea de creditare a fondului de urgență de la 250 la 500 miliarde de euro. Nu este clar cum va fi realizat acest lucru cu ratingul AAA al fondului deși amenințarea de a trage agențiile de rating la răspundere pentru ratinguri incorecte ar putea asigura o oarecare flexibilitate.

Merkel a fost de asemenea de acord să permită fondului să achiziționeze obligațiuni ale statelor salvate “ca excepție”.

Ea nu a fost de acord cu eurobondurile sau cu o “restructurare soft” în care țările își răscumpără propriile obligațiuni la un discount de pe piață și nici cu achiziționarea obliga­țiunilor țărilor cu probleme în scop preventiv sau cu transferuri suplimentare către Europa de Sud sau Irlanda.

Condițiile puse de Germania Greciei privesc o vânzare rapidă de active naționale în valoare de 50 de miliarde de euro în decurs de patru ani, de zece ori mai mult decât suma de 5 miliarde de euro cu care căzuse de acord premierul George Papandreou cu un an în urmă.

Când Fondul Monetar Internațional a propus această sumă luna trecută, premierul grec a spus inspectorilor să nu se “amestece în treburile interne ale țării”.

În schimbul îndeplinirii acestor condiții, cancelarul german Angela Merkel a fost de acord cu reducerea dobânzii pentru con­tribuția Uniunii Europene din cadrul pachetului de susținere de 110 miliarde de euro acordat Greciei cu 1% și cu prelungirea scadenței la 7,5 ani. Aceste măsuri nu vor reface solva­bi­litatea Greciei, spirala datoriilor țării fiind mult prea avansată. Nivelul datoriei se va apropia de 150% din PIB în acest an, iar costurile legate de serviciul datoriei reprezintă 14,4% din veniturile fiscale.

Între timp, efectele măsurilor de austeritate se fac simțite din ce în ce mai puternic. Numărul șomerilor a urcat cu aproape 1%, până la 14,8% în ianuarie, rata șomajului în rândul tinerilor fiind de 39%.

În cazul Portugaliei, reducerile au fost adâncite. Pensiile, beneficiile sociale și de sănătate vor fi reduse, după reducerile sala­riale deja în curs.

O aripă a Partidului So­cialist aflat la putere a anunțat că nu va vota “o politică dezastruoasă”. Repre­zen­tanții acesteia au declarat că guvernul nici nu a știut de la început de reducerile impuse de autoritățile de la Bruxelles.

O înăsprire a politicii fiscale de o ase­menea amploare într-o țară cu o datorie public-privată de 330% din PIB, o monedă supraevaluată, și dependentă de finanțare externă, nu reprezintă o perspectivă fericită.

“Va fi afectată stabilitatea sistemului bancar local”, a declarat Giada Giani din cadrul Citigroup. Randamentele obliga­țiunilor pe cinci ani ale Portugaliei au atins un nivel record de 8% în urma veștii privitoare la noile reduceri.

Pentru Irlanda, una dintre condiții, încă neîndeplinite, este majorarea impozitului pe profit de 12,5%.

Peter Sutherland, fost comisar european pentru concurență, spune că Irlanda este sancționată pentru transparență. Rata reală a impozitului pe profit din Franța este de 8,2% atunci când sunt incluse stimulentele ascunse, susține el.

Condiția pentru Spania, Italia, Belgia și alte țări privește o supraveghere strictă a sistemului de pensii, a politicilor salariale, a nivelurilor de productivitate, precum și o frânare a datoriei.

Exact după cum se temeau euroscepticii, uniunea monetară a condus la o situație în care, pentru a “salva euro”, după cum spune Merkel, vechile state europene sunt nevoite să accepte un grad de subjugare care nu ar fi fost altfel tolerat.

Cancelarul german s-a declarat mulțumit de rezultat. “Ne-am atins obiectivele naționale”, a declarat aceasta.

Totuși, vor conduce aceste măsuri la ieșirea din criză? Statele debitoare sunt făcute să suporte consecințele a ceea ce este la bază o criză bancară paneuropeană’