TRADUCERI/ Bukowski din Caraibe

“Aceasta este singura carte pe care am scris-o in transa, fara sa stiu ce avea sa se intample doua randuri mai jos. Lucru ciudat! Am incercat de multe ori sa-mi salvez personajul, pe Rey, dar era tot mai evident ca el nu si-o dorea. Ultimele zile scriam fara sa ma pot opri din plans.” Este marturisirea lui Pedro Juan Gutiérrez, scriitor cubanez in varsta de 60 de ani, celebru pentru “realismul (sau) murdar” care l-a facut sa fie comparat de multe ori cu Henry Miller ori Charles Bukowski. Romanul sau recent aparut la Editura Trei*) face parte dintr-o trilogie care mai cuprinde “Trilogia murdara la Havana” (carte interzisa in Cuba) si “Animal Tropical”, si acestea traduse in romaneste. Subiectele si stilul lui Pedro Juna Gutierrez e posibil sa se datoreze experientei sale de viata: pana la 25 de ani a lucrat ca vanzator de inghetata, taietor de lemne, muncitor in agricultura si constructii, profesor de desen, sef de sindicat, contrabandist si jurnalist radio. A fost apoi scriitor, pictor si sculptor, a obtinut succes cu cartile sale, inclusiv premii, in egala masura a fost ostracizat. Toate cartile sale par, intocmai ca la autorii amintiti mai inainte cu care a fost comparat, puternic influentate de experienta personala, poate chiar semi-autobiografice. Viata cubaneza care apare in cartile sale, mediile sociale in care se invart eroii sai n-au cum sa fi fost agreate de autoritati. Personajele sale fac parte, indeosebi, din lumea nestiuta a celor fara de speranta, care traiesc de azi pe maine, cu bautura, droguri si sex, sunt sceptici si sarcastici. In romanul pe care il prezentam acum, un adolescent de 13 ani dintr-o familie saraca si debusolata, asista, pe terasa unui bloc comunist, la moartea accidentala a mamei sale, la sinuciderea fratelui mai mare, vinovat de moartea mamei, la disparitia bunicii centenare care face un stop cardiac de emotie la vederea acestor evenimente si, cu toate ca nu este vinovat, este inchis intr-o casa de corectie. Evadeaza dupa cativa ani si ajunge un cersetor pe strazile Havanei, alaturi de alte multimi de cersetori, toti murdari, infometati, inraiti ca si el. Spre deosebire de ei, de partea lui Rey sunt tineretea si potenta sexuala, care il fac apreciat de femeile nu mult mai avute decat el, care il numesc “regele Havanei” si ajung sa-l intretina in schimbul favorurilor sexuale. Intelege repede adevaruri simple: “Oamenii cu bani traiesc bine. Bani si iar bani. Fara bani esti mort.” Intreg romanul se petrece pe strazile capitalei, ca si viata tanarului, care, fara vreo perspectiva, continua sa fie nemancat si ingrozitor de murdar, dar nici nu este in stare sa-si pastreze slujbele marunte obtinute intamplator, ademenit de fel si fel de tentatii si personaje. Dupa asemenea experiente, se simte “parasit, singur, fara niciun sprijin. Il cuprinse o senzatie de singuratate abisala. Si o porni spre nicaieri.” Dar atat Rey, cat si aproape toata lumea cu care destinul lui se intersecteaza au o capacitate de rezistenta si de regenerare, o bucurie de viata uimitoare – in aceasta constand, inclinam sa credem, principala trasatura a personajelor, asa cum se intampla si in celelalte doua romane ale ciclului. Romanul este doldora de sex, dar, ca in literatura buna, nu trebuie citit pentru scenele de acuplari, care exista acolo pentru ca asa este viata. Toate insa se intampla pana la un punct, dincolo de care romanul schimba tonul si devine extrem de grav. Cu o asemenea viata, era aproape fara scapare ca tanarul de abia saptesprezece ani sa ajunga sa comita o crima – isi omoara din gelozie partenera cu care se intelegea de minune. Toate se petrec la o groapa de gunoi, unde va sfarsi si el, bolnav si infometat. “Avu o moarte cumplita. Agonia lui dura sase zile, cu noptile lor. Pana ce-si pierdu cunostinta. Intr-un tarziu, se sfarsi. Corpul lui putrezea din pricina ulceratiilor provocate de sobolani. Cadavrul se descompuse in citeva ore. Coborara vulturii si-l mistuira putin cate putin. Festinul dura patru zile. Se infruptara din el pe indelete. Iar pe masura ce putrezea, deveneau si mai lacomi de starv. Si nimeni nu afla nimic, niciodata.” “Indrazneala lui Charles Bukowski si a lui Henry Miller strabate romanul lui Gutiérrez – comenta <<Publishers Weekly>>, o carte dura, simbolica si autobiografica…. Plina de imagini vii ale euforiei, senzualitatii si izolarii… Cu siguranta ii va atrage pe cei carora le place sa citeasca o carte explicita, provocatoare, dar in acelasi timp serioasa.”

*) Pedro Juan Gutierrez – “Regele Havanei”. Editura Trei, colectia “Eroscop”. Traducere din spaniola de Ana Maria Tamas.