TRADUCERI/ Integrala Cervantes

Sorin Marculescu a reusit o intreprindere demna de admiratie: publicarea operelor complete ale lui Miguel de Cervantes, la Editura Paralela 45: vol 1 – “Galateea”; vol 2 – “Don Quijote” (doua volume); vol 3 – “Nuvele exemplare”; vol 4 – “Muncile lui Persiles si ale Sigimundei”. Toate talmacirile sunt de exceptie si insotite de adevarate opere exegetice, studii, comentarii, note abundente si explicatii. Rar s-a vazut o asemenea acribie in cultura romana! Indata dupa ce si-a incheiat imensul travaliu, Sorin Marculescu scria in “Observator cultural”: “Trebuie sa mentionez de la inceput o realitate coplesitoare, pe care mi-a mai fost dat sa o constat si cu prilejul celorlalte traduceri ale mele din opera lui Cervantes: operele lui, mai mult decat ale altor autori clasici, isi contin, uneori chiar explicit, aproape tot instrumentarul critic ce va alimenta fluviul comentariilor si interpretarilor care, de patru veacuri incoace, se succed intr-un ritm si un volum tot mai coplesitoare. Textele lui Cervantes, toate, nu numai romanul sau maxim, au de asemenea un grad inalt de ambiguitate si de echivoc care favorizeaza proliferarea celor mai divergente – si mai contradictorii chiar – lecturi. Autorul isi foloseste opera, si in primul rand pe Don Quijote, ca pe un paravan de auto-ocultare printr-un imens joc de speculatii (in toate sensurile, inclusiv in cel de specularizare) si de <<sicane>> (si de data asta in toate acceptiile, de la strategiile de derutare pana la mecanismele de retardare si de blocare a fluxului narativ, a initiativelor de abordare de orice fel sau a entuziasmelor schematizante si reductioniste).” Toate afirmatiile de mai sus sunt definitorii si pentru ultimele doua volume ale integralei, cele care au fost lansate in toamna anului trecut, la Targul de carte Gaudeamus. “Nuvele exemplare” sunt precedate de o varianta redusa (!) – 78 de pagini – a eseului traducatorului intitulat “Taina rodului gustos”, probabil cel mai complet studiu despre opera respectiva scris in limba romana. “Muncile lui Persiles si ale Sigismundei” sunt si ele precedate de un studiu aproape la fel de amplu, intitulat “Adancul nescris: lumea ca un ceas de nisip”, de asemenea o exegeza atotcuprinzatoare.

In ambele volume (de fapt, in toate patru), Sorin Marculescu reuseste performante de traducere neatinse in precedentele talmaciri ale operei cervantine, oricat de admirabile si laudate vor fi fost ele, echivalentele sunt uimitoare, traducatorul descopera sensuri noi, si, fapt absolut remarcabil, apropie cititorul de un text aparent dificil, putin adecvat vremurilor noastre, din punct de vedere al stilului si mentalitatilor. Greu de depasit in viitorul imaginabil aceasta abordare integrala a operei lui Cervantes.