TRADUCERI/ Omul pe jumătate gandac

Acțiunea acestui al doilea roman al libanezului Rawi Hage*), care trăiește în Canada și a obținut mai multe premii, se petrece la Montreal, timp de o lună, într-o iarnă grea, după ce naratorul (și eroul) abia a fost salvat, împotriva voinței sale, de la o sinucidere prin spanzurare și e obligat, într-un fel, să vadă măcar o dată pe săptămană un psiholog căruia i se destăinuie. Așa aflăm despre copilăria și viața lui de adolescent în Liban (nu și despre cum a ajuns în Canada), despre viața searbădă pe care o duce printre imigranții din Montreal, despre emoțiile și halucinațiile sale periodice (nu toate după doze de droguri), cand se imaginează o libarcă uriașă.
Gandul te duce de îndată la Kafka, dar romanul e cu totul diferit. Mai degrabă inclin să-l apropii, dacă este să-l apropiem de cineva, de Camus, cu celebrul “Străinul” și rațiunea aceluia de a comite crima. “Ceea ce a făcut să se umple paharul a fost lumina aceea intensă, care îmi intra pe fereastră și-mi poposea pe pat și pe față. Am văzut raza de lumină intrandu-mi pe fereastră și am înțeles cat de neînsemnat eram față de ea, cat de indiferentă era față de existența mea. Problema mea nu era că neglijam viața, ci că, într-un fel, m-am simțit mereu neglijat de ea. Chiar și cand am alergat la fereastră și am tras perdelele, am simțit cum raza de lumină e acolo și mă așteaptă. (…) Apoi mi-a venit o idee strălucită, luminoasă. Mi-am zis: lumina se află încă acolo tocmai pentru că eu exist. Ce ar fi să nu mai exist?” Și mai departe: “Poate că totul fusese distrus de o lumină strălucitoare, care fulgerase și nimicise totul de pe fața pămantului. Am ajuns la ușă, dar mă simțeam paralizat, ca mușcat de un șarpe veninos. Dar în același timp mă simțeam ușor și fragil, atat de fragil, atat de imponderabil, că aș fi putut fi ridicat în aer de orice sau ascuns sub orice. Aș fi putut fi purtat de un gandac sau de o rază de lumină.”

Hage știe să construiască o acțiune din fapte mărunte, banale; dar e și un mare stilist. Iarna lui te învăluie și te înfrigurează, vantul te îngheață odată cu străzile pe care le mătură, mirosurile te învăluie așa cum învăluie orașul și pe eroul care n-are cum să scape. În clipele în care nu halucinează, eroul vrea să facă ceva în viață, dar nicio clipă nu pune ordine nici măcar în amintirile sale obsedate de un omor care se va repeta în finalul cărții. Montreal este orașul de refugiu al eroului (asa cum Parisul era în “Jocul lui de Niro”), dar de astă dată eroul nici măcar nu are un nume, e un individ pierdut într-o lume de imigranți care se feresc unii de alții și se caută în egală măsură, se fură unii pe alții, se ajută uneori, sunt convinși că nu se pot salva în acea lume decat individual. De obicei nici atat. E antologică scena în care eroul privește prin geamul unui restaurant la un cuplu care mănancă, si care, brusc deranjat, cheamă poliția să-l legitimeze pe cel care nu făcuse nimic în afară de a privi: “Priveau ca la un ecran, ca și cum ar fi fost prezentarea live a unei știri. Făceam parte din pranzul lor în fața televizorului, mă roteam într-un cuptor cu microunde, despuiat de folia de plastic…”
Hage a spus într-un interviu că, pe cand scria la acest roman, a văzut furișandu-se în casă o libarcă. Îndată gandacul a devenit metafora centrală: “Eram fascinat cat de aproape de pămant era, făcandu-mă să mă gandesc la ceva simbolic.”
Omul pe jumătate gandac îl ucide în final pe cel care o torturase pe femeia de care el, eroul, se îndrăgostise, pentru că ea nu era în stare s-o facă. Omul pe jumătate gandac simtea că face o nedreptate. In realitate acționa asemenea tuturor imigranților, aducandu-și trecutul în lumea nouă, urată, pe care n-o prea înțelegea. Prin imigranți, Hage atinge probleme diverse ca sărăcia, religia, fundamentalismul, închisorile, tortura. “Sunt o mulțime de lucruri de admirat în Occident. Vrei să aparții democrației, să ai confortul pe care această societate îl oferă populației sale, dar vrei să faci parte din astea doar după ce asemenea valori au eșuat în propria ta țară.”

*) Rawi Hage – “Gandacul”. Editura Leda. Traducere din limba engleză și note de Irina Vainovski-Mihai.